Cetățeanul simplu este bombardat abil din două direcții: una europeană și alta rusească. Vechiul Ianukovici s-a schimbat cu noii ianukovici. În Ucraina s-au schimbat doar fețele guvernării, însă guvernarea a rămas aceeași – neputincioasă, coruptă, incapabilă să conducă un popor. Și până la urmă cine reprezintă Ucraina: pământurile vaste bogate în zăcăminte, oligarhii, guvernarea? Nu! Pe Ucraina o reprezintă ucrainenii. Doar ei au dreptul moral să-și aleagă calea de mai departe. Și din păcate anume poporul ucrainean este lăsat de izbeliște în aceste momente, momente în care Estul și Vestul împart pământurile și sferele de influență. Probabil e vorba de un blestem, blestem care încă lovește în toate popoarele ex-sovietice, blestemul națiunilor lăsate pe mâna unor conducători ipocriți și cinici.
Zilele trecute pe Internet a apărut o informație care îți face pielea găină, o informație care ne dovedește încă o dată că se schimbă doar oamenii de la putere, nu și puterea în esență. O discuție telefonică între ministrul estonian de Externe Urmas Paet și reprezentantul Uniunii Europene, Cathy Ashton, lansează ideea că lunetiștii care au făcut circa 100 de victime în Kiev, au fost angajați de opoziție. E grav, mai ales că veridicitatea discuției a fost confirmată de oficialii estonieni. Ne dăm seama că poporul ucrainean să află în bătaia a două focuri și nu reprezintă altceva decât carne de tun. Ciocoii vechi au fost înlocuiți cu ciocoii noi, care nu au altă dorință decât pofta de putere și avere. Rusia își trimite armata în Ucraina și repetă Anschluss-ul nazist din 1938. Istoria se repetă, și nu ne-ar mira un nou pact Molotov-Ribbentrop semnat între Est și Vest. Viața omului simplu e mai ieftină ca niciodată și se poate stinge în orice moment. Libertatea a devenit o noțiune mai mult decât abstractă, libertatea nu mai există.
Voi încheia acest articol cu un citat din frații Strugațki, un citat despre sclavii din noi, sclavi de care nu am reușit să scăpăm nici până acum: „Două sute de mii de oameni! Cu toții aveau ceva în comun. Probabil, aveau în comun faptul că încă nu erau oameni în sensul contemporan al cuvântului. Reprezentau niște concepte, niște blancuri din care doar secolele sângeroase ale istoriei vor crea cândva un om adevărat, mândru și liber. Erau pasivi, zgârciți și egoiști. Din punct de vedere psihologic, erau cu toții sclavi – sclavi ai credinței, sclavi ai semenilor lor, sclavi ai pasiunilor, sclavi ai avariției. Și dacă prin voia sorții cineva din ei se năștea și devenea stăpân, el nu știa ce să facă cu libertatea pe care o primea. Se grăbea să devină sclav din nou – sclav al bogăției, sclav al exagerărilor artificiale, sclav al prietenilor destrăbălați, sclav al sclavilor săi. O mare mulțime din ei nu purta nicio vină. Erau prea pasivi și prea ignoranți. Sclavia lor se baza pe pasivitate și ignoranță, iar pasivitatea și ignoranța renășteau sclavia din nou.”
Nu e vorba doar de sclavii ucraineni, e vorba de sclavii din capul fiecăruia din noi. Și atunci când vom stârpi acest sentiment de sclavie, probabil vom deveni liberi. Până atunci, nu ne rămâne decât să sperăm că în Ucraina nu va mai curge sânge nevinovat.
