Un primar bun ar fi pregătit pentru ninsoarea abundentă, mai ales că știa ce s-a întâmplat în România și Ucraina. Un primar bun ar fi declarat stare de urgență și situație excepțională încă din prima zi a ninsorilor, însă i-au trebuit 24 de ore și câțiva oameni electrocutați ca să ia această decizie. Un primar bun nu pozează cu crengile în parc, asta e de domeniul unui primar prost, populist și retard. Un primar bun își organizează serviciile în așa fel încât acestea să se descurce, însă asta nu se face după calamitate, și cu mulți ani înaintea ei. Primarul nostru prost a avut la dispoziție zece ani ca să reformeze structura sătească a Spațiilor Verzi, însă a preferat să-și facă poze prin parc cu colegii de partid.
Un primar bun nu deschide școlile și grădinițele când zeci de cabluri mai stau întinse pe drumuri, iar sute de copaci și crengi sunt gata să se prăbușească peste capul trecătorilor. Un primar bun nu dă vina pe Mâna Moscovei, pe forțele obscure politice, pe deportările staliniste și pe adevărul istoric. Un primar bun știe că cea mai mare calamitate care s-a abătut asupra acestui oraș este incompetența umană – însă primarul nostru este unul prost, și în loc să lupte cu incompetența, preferă să fie și el incompetent. Pentru că un primar prost preferă să facă parte dintr-un sistem corupt, decât să-l reformeze. Un primar prost nu se așteaptă că va fi săltat de CNA pentru mulțimea de delapidări și fonduri cheltuite aiurea, se strofolește în continuare și se supără pe criticile pe care le primește. Și de data asta chiar i-aș recomanda primarului nostru să nu mai fie prost, să dea dovadă de măcar un pic de inteligență și demnitate și să-și dea demisia, până nu va fi prea târziu.
Spunea primarul că vor avea nevoie de aproape un an ca să înlăture consecințele ninsorii din aprilie. Stau și mă întreb, de câți ani vom avea nevoie noi ca să înlăturăm consecințele administrației Chirtoacă: cel puțin zece, poate și mai mult. Pentru că mai rău decât un primar prost este un primar prost cu inițiativă.
