Un sfert de veac de incertitudini

Cel mai dureros este să facem o paralelă între noi și celelalte țări din fostul bloc comunist (sau doar cel sovietic). Poate că Moldova are șosele mai bune decât are Ucraina în regiunea Odesa. Poate nivelul de trai al pensionarilor e la egalitate cu cel din Georgia. Poate avem un procent mai mic de sate fără apă curentă și energie electrică decât estul Rusiei.

Dar indiferent cât am compara și cântări, Moldova a făcut pași minusculi (ca în jocul popular: doi înainte, doi înapoi). Corupția e la cote maxime. Pe cât de crescută e corupția, pe atât de scăzut e nivelul de trai. Și chiar dacă ne socotim un stat „tânăr”, într-un sfert de veac lucrurile ar fi trebuit să se miște mai bine. Pe plan extern – regimul liberalizat de vize, pe plan intern – nici măcar nu avem o reușită atât de bună încât să o putem folosi de dragul retoricii.

Salarii mici, politicieni corupți, sistem de sănătate la pământ, educația scârțâie tot mai tare. Avem două șosele remarcabile: de la Albița la Chișinău și de la aeroport la Cricova. Adică o cale ușoară pentru cei care vor să o șteargă din țară și una veselă pentru oaspeți.
În 25 de ani am fi putut avea infrastructura din România, am fi putut fi deja în Europa – ceea ce ar fi însemnat salarii și pensii mult mai mari, pe lângă alte lucruri mai mult sau mai puțin pozitive, pentru că, până la urmă — știm bine – niciun sistem nu e perfect, doar perfectibil. Probabil micilor întreprinzători le-ar fi fost mai greu să se adapteze la prețurile scăzute din Uniunea Europeană, însă era tocmai motivul pentru care se alocau nenumărate fonduri, dar și unul dintre factorii care ar fi ușurat viața cetățenilor. În România satele și comunitățile mici primesc fonduri nerambursabile pentru a-și pune pe picioare întreprinderi specifice locului: de la țesătorii de covoare, la tâmplării.

Nu avem deocamdată decât un sfert de veac de incertitudini. Dacă mâine vor fi alegeri, nu am putea bănui cine ar câștiga. Vom scăpa de corupție? Nu știm. Vom păstra parcursul european? Nu putem spune. Vor crește totuși pensiile în următorii ani măcar la nivelul celor de peste Prut? Nici acest lucru nu ni-l garantează nimeni. Nu putem fi siguri nici măcar de faptul că Shor va scăpa sau nu de proces. Absolut nicio siguranță.
Singurul lucru pe care i-l pot ura acestei țări, după 25 de ani de la obținerea independenței, e ca următorii ani să nu semene cu cei de până acum. Să vedem reforme și rezultate măcar la un cincinal, nu incertitudini după un sfert de veac. Sper ca în curând să fim cetățeni europeni: cu drepturi, justiție și – de ce nu? – cu portofelele mai puțin goale. La mai bine și la mulți ani, vouă, tuturor!
Moni Stănilă