Baza „Izvoraş” a fost procurată tot de Ipati
Timp de două decenii, baza de odihnă „Izvoraş” din Vadul lui Vodă s-a aflat în gestiunea Regiei municipale „Exdrupo”. Din cauza situaţiei financiare modeste a instituţiilor de acest gen, subordonate municipalităţii, bunurile bazei au fost sechestrate de mai multe ori, dar numai temporar. Ultimul director de la „Izvoraş”, Vasile Vârlan, nici nu se gândea că imobilul ar putea fi comercializat, fiind un bun municipal din sfera socială, ce nu era pasibil privatizării. Într-adevăr, această normă este stipulată în art. 53, al. 2 al Legii cu privire la privatizare. Dar, în 2003, lucrurile s-au schimbat pe neaşteptate. Din cauza unei datorii a „Exdrupo” faţă de buget, Fiscul a pus un nou sechestru pe bază şi a înstrăinat-o. „Au lucrat fără ştirea noastră. Tot Fiscul a găsit firma „Oxel-Imobil” – din a cărei conducere făcea parte şi Svetlana Popa -, care a evaluat imobilul şi a fost împuternicită să organizeze licitaţia”, precizează Vârlan.
Nici responsabilii de la „Exdrupo” nu-şi explică cele întâmplate. Potrivit inginerului-şef Vasile Panico, în 2000 întreprinderile municipale fuseseră obligate să-şi legifereze instituţiile aflate în subordine. „Tocmai pregăteam actele la cadastru, când, pe neprins de veste, am rămas fără „Izvoraş””, îşi aminteşte inginerul. Contabila-şefă a Regiei, Aliona Botezatu, menţionează că datoriile „Exdrupo” constituiau circa un milion de lei, dar preţul de vânzare al bazei a fost stabilit la 156 mii de lei, licitaţia fiind câştigată de Viorel Ipati. Sursele noastre de la Vadul lui Vodă afirmă că tranzacţia a fost susţinută şi de primarul comunist al satului, Iurie Onofriciuc, care ar fi interzis altor persoane să participe la licitaţie. Nu ştim cât e de adevărat, dar şi edilul ascunde ceva. El afirmă că „Izvoraş” a fost privatizată înainte de vara lui 2003, când a devenit primar, dar actele despre licitaţie datează cu 3 noiembrie 2003…
Mama Svetlanei Popa despre Viorel Ipati
De atunci, „Izvoraş” parcă e o oază a pustiului. Drumul spre bază e blocat, iar porţile îi sunt zăvorâte. Nici ţipenie de om, nici zare de câine. Totuşi, ne asigură sătenii, mai sunt excepţii. De pildă, acum doi ani, acolo au avut loc lucrări de reconstrucţie, iar muncitorii susţin că lucrările erau dirijate de „Sveta lu’ Cotruţă”. Aşa e supranumită deputata la Vadul lui Vodă, în satul său de baştină. Potrivit Eudochiei Hangan, inspector la „Apă-canal” în sat, Popa mai are aici vreo trei imobile. Într-o casă i-a adus pe socrii săi, iar alta e chiar reşedinţa sa de vară. „Ei nu au contracte cu întreprinderile de prestare a serviciilor comunale şi nu se ştie cum achită plata serviciilor”, adaugă Hangan.
Totuşi, cum a ajuns la Popa baza cumpărată de Ipati? Contactată de noi, Maria Cotruţă, mama deputatei, a oftat greu şi a exclamat nedumerită: „Care Viorel Ipati a cumpărat? De unde a luat Viorel asta? Nu-i drept, Doamne fereşte! N-am auzit ca Viorel să fi cumpărat ceva”. Femeia ne-a dat de înţeles că Ipati e rudă cu ginerele său, dar a menţionat că baza a fost cumpărată de un alt bărbat din Chişinău.
Acelaşi scenariu – Ipati a procurat şi imobilele MAI
De menţionat şi rolul lui Ipati în respectivele tranzacţii. De regulă, se înstrăinau terenuri publice sechestrate şi evaluate la licitaţie cu un preţ de nimic. Indiferent dacă anunţurile despre licitaţii se publicau sau nu, Ipati participa şi era câştigător, după care imediat vindea imobilele către diferite firme. Cele mai răsunătoare cazuri, care au prejudiciat enorm haznaua publică şi sunt cercetate penal, au reprezentat comercializarea, în 2004, a două imobile ale MAI. Într-o scrisoare desecretizată a lui Valentin Mejinschi către Voronin se arată că ambele tranzacţii au fost efectuate de persoane de încredere ale Svetlanei Popa şi ale lui Victor Pacalo (directorul general al „Oxel-Imobil”). Scenariile descrise în document coincid în parte cu cel aplicat la Vadul lui Vodă. Astfel, pentru stingerea unor datorii ale MAI, executorii judiciari au expus la licitaţie 2.250 metri pătraţi dintr-un complex de clădiri de pe str. Pietrarilor 1/3 şi, respectiv, o clădire de pe str. Mazililor, 34. După ce a câştigat ambele licitaţii, Ipati a vândut imobilele firmelor „Improiectcons” şi „Megaflora”. Aceste firme au aceeaşi adresă juridică – într-un apartament de pe str. Zelinschi -, ambele fiind fondate de aceeaşi persoană, Lidia Sârbu.
Ulterior, în perioada când Iordan era primar, CMC a luat o decizie distrugătoare pentru municipiu. Fără a organiza o licitaţie, în urma căreia bugetul municipal avea să aibă un câştig important, CMC a acceptat ca “Improiectcons” să cumpere 2,5 ha din terenul adiacent construcţiilor de pe Pietrarilor 1/3 cu numai trei milioane de lei. Potrivit experţilor Bursei “Lara”, în 2007, preţul unui ar în regiunea respectivă varia între 6000-8000 de euro. Un simplu calcul ne arată că, în cel mai bun caz, terenul s-a vândut de şapte ori mai ieftin, iar prejudiciul adus capitalei a constituit peste 20 milioane de lei. Pierderile sunt evidente, dar majoritatea comunistă din CMC, condusă de Popa, a închis ochii la ele.
Ipati: „Trăiesc foarte simplu”
Am contactat-o pe Lidia Sârbu, şefa firmelor care cumpărau pe nerăsuflate imobile de la Ipati. Fie că se simţea prost, fie că era emoţionată, dna Sârbu respira foarte greu… Avea o voce de femeie în vârstă, chinuită, tristă. Iată ce ne-a spus: „În primul rând, vreau să vă spun că… eu…. n-am văzut nicio ilegalitate. În al doilea rând… eu sunt persoană particulară şi de ce ar trebui să fac justificări?”. Întrebată dacă o cunoaşte pe Popa, ea a răspuns: „Scuzaţi, nu văd rostul de ce am discuta” şi a pus receptorul.
Despre Ipati am aflat că trăieşte la Budeşti. Puţin spus că nu e bogat – el nici casă nu are. Locuieşte cu soţia în casa soacrei. De la soţie-sa am aflat că Viorel este matematician, iar acum lucrează operator la o staţie PECO… I-am sugerat că soţul său a fost folosit ca o unealtă în grandioase tranzacţii imobiliare şi ea a zis: „Of, nu-i de mirare…”. La rândul său, Viorel Ipati ne-a spus că participa la licitaţii, aflând despre ele din ziare (deşi uneori anunţurile nu se publicau), că a încercat să facă nişte bani, dar n-a reuşit. A tăcut îndelung când l-am întrebat dacă e rudă cu Popa şi dacă plătea la licitaţii din propriul buzunar, ca să adauge: „Îmi cer scuze, nu comentez aşa întrebare pe parcursul anilor. Nu mai am încredere în nimeni. Am fost chemat la toate instanţele, aşa că îmi întoarceţi amintiri foarte neplăcute. Eu lucrez simplu, trăiesc foarte simplu. Nu fac comentarii, îs sătul…”. Ipati ne-a spus că a vândut şi baza de odihnă „Izvoraş”. El a tăcut şi mai mult când ne-am interesat dacă cumpărătorul a fost tot vreo firmă condusă de Lidia Sârbu. „Nu-mi aduc aminte”, a mai zis el.
În al cui buzunar s-au scurs banii?
Amintim că, potrivit unor investigaţii ale MAI, Popa şi Pacalo au fost implicaţi şi în privatizarea ilicită a unui imobil al Sanatoriului „Constructorul” din Chişinău. Solicitat de noi, Pacalo ne-a rugat să nu-l mai deranjăm, arătându-se nemulţumit de articolele noastre despre firma sa. Iar Svetlana Popa nu ne-a răspuns la niciun apel.
Anterior, au fost pornite urmăriri penale în privinţa celor două imobile ale MAI, iar dosarul ce vizează construcţiile de pe str. Pietrarilor a fost trimis în judecată. Ciudat e faptul că singurul învinuit este un executor judiciar… Nu-i exclus că executorul a greşit, sechestrând imobilele, dar nu el a stabilit preţul de vânzare, nu el a construit schema şi nu el a decis în locul CMC. Cât îl priveşte pe Ipati, dacă chiar el a cumpărat imobilele MAI şi baza „Izvoraş”, ar fi putut să-şi facă cu uşurinţă o avere pe cinste din vânzări. La fel, şi dna Sârbu. Numai că ei, probabil, nu s-au ales cu nimic. Şi atunci, unde s-au scurs milioanele din aceste escrocherii de proporţii şi cine şi-a bătut joc de aceşti oameni? Iată întrebarea ce ar trebui să preocupe procurorii.
