Acera zi de primăvară a lui 1992 îşi pierduse farmecul pentru încă douăzeci şi şase de familii din satul nostru, şapte dintre capii cărora erau poliţişti, iar câte unul din altele douăzeci – voluntari. Deşi gerul nu ceda încă în faţa primăverii, streşinile începuse să lăcrimeze. Sergiu Ostaf şi-a luat rămas bun de cei veniţi să-l petreacă lângă portiţă – „mama sa tânără, îmbodolită ca o bătrână”, vorba lui Liviu Damian, tatăl albit, Lilia şi Ruslan, mândri de fratele lor mai mare. Au urcat toţi în maşinile care lăsau urme pe zăpada viscolită de peste noapte. Plecau acei care se vroiau mai aproape de Unire, cei care se considerau cu adevărat strămoşi de-ai lui Ştefan cel Mare. În inimile lor înfloriseră sentimentele naţionale, înăbuşite de venetici zeci de ani la rând…
În zilele şi nopţile care au urmat, familia lui Sergiu, dar şi satul tresăreau la fiecare lătrat de câine, bântuiţi de frica unor veşti rele. La Nistru era război. Ai noştri au fost împrăştiaţi prin tranşeele de lângă Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varniţa.
Într-o zi de marţi, cu soare care vroia să încălzească inimile tuturor, câţiva moldoveni încercau să salveze o familie din Cocieri. Trecând prin atacul gardiştilor şi cazacilor, ceilalţi au văzut cum unul dintre gloanţele inamice l-a ales tocmai pe Sergiu, lovindu-l drept în gură. L-a răpus şi astfel tânărul şi-a scris în ceruri nemurirea, lăsând doi părinţi îndureraţi, o iubită neîmplinită, o soră şi un frate. Durerea a preluat-o toată localitatea Corlăteni cu o zi mai târziu, când în curtea casei lui nenea Alexei Ostaf şi a soţiei sale Iulia a intrat un ofiţer moldovean ca să le aducă neagra veste. Dar inima de mamă nu trebuie anunţată, ea simte. Mama lui Sergiu a sărit afară, ca o „fiară” ce vrea să-şi apere puii în orice împrejurări. S-a oprit în faţa ofiţerului, abia stăpânindu-şi prăbuşirea: „Pentru ce? Pentru ce i-aţi furat tinereţea?”.
…În ziua de joi, 17 martie 1992, satul, dar şi natura îşi plângeau eroul acasă. Clopotele anunţau drumul spre cimitir pentru holteiul din Ponoară (aşa numim noi partea de nord a satului), iar la cimitir, trei împuşcături anunţau trecerea în rândurile eroilor a consăteanului nostru, Segiu Ostaf, decorat cu Ordinul „Ştefan cel Mare şi Sfânt”.
Ana Bologa,
Corlăteni, Râşcani
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
