Va adera Ion Sturza la PLR?

În cele ce urmează vreau să răspund la o întrebare, una singură, foarte clar formulată: „De ce Ion Sturza nu va merge la PLR?”
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să vorbim nu doar despre Ion Sturza, ci şi despre ceea ce reprezintă astăzi partidul reformatorilor, care au fost factorii ce au determinat apariţia lui pe eşichierul politic şi ce doresc, de fapt, PLR-iștii în continuare?
PLR apare într-un context politic extrem de tensionat, formarea noului guvern în februarie-martie 2013. Fără a pune în umbră cât de cât opţiunea pentru continuarea cursului european şi menţinerea la putere a Alianţei Democratice, trebuie să admitem că ruperea celor şapte PL-işti de la formaţiunea care i-a adus în parlament a avut la bază şi ambiţiile politice ale lui Ion Hadârcă, cel care în parcursul său politica a mai trecut pe la oala cu miere.

Există păreri potrivit cărora proiectul PLR este unul cu rădăcinile în România. Unii susţin chiar că de aici vine şi prezenţa lui Ion Sturza la Congresul PLR din toamna lui 2013, cu atât mai mult cu cât Sturza este însoţit atunci de Cristian David, ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni în guvernul Ponta . Aceeaşi analişti îi atribuie lui Sturza şi efortul financiar în desfăşurarea congresului PLR, deşi, o altă parte insistă pe acel fir care face legătura între PLR – sediul din strada Eminescu 68, identificat cu Serafim Urecheanu şi Filat, prin constituirea noului partid PLDM urmând modelul altor formaţiuni de la guvernare care chipurile se înconjoară cu mai multe partide satelit.

Nimeni dintre vârfurile de azi ale PLR nu au formulat o invitaţie clară pentru Sturza. Mai mult decât atât, tonalitatea cu care Ion Hadârcă îi pune anumite condiţii eventualului camarad de partid lasă să se întrezărească o anume stare de spirit în interiorul grupului: „Dl Ion Sturza a fost invitat la Congresul de Constituire, a vorbit frumos și a plecat”, a declarat Ion Hadârcă, insistând că „și-l dorește pe Sturza alături până la campania electorală și nu după. (…) După alegeri va fi târziu”.

Oare de ce va fi târziu? Pentru că în fluturaşii electorali ai PLR nu se va regăsi şi poza lui Ion Sturza sau pentru că participarea la scrutin înseamnă şi un efort financiar considerabil, efort pe care PLR-iștii l-ar vedea venind de la Ion Sturza?

Le convine sau nu le convine reformatorilor venirea lui Sturza? Da – pentru că este o personalitate cu gândire modernă şi cu un mesaj uşor de asimilat. Sturza nu va plânge niciodată pe bluzonul second hand în care este îmbrăcat azi ţăranul nostru, însă poate ţine prinsă în scaune o sală plină cu tineri. Da – pentru că este unul dintre cei mai bogaţi basarabeni de business din România şi ar fi în stare să coloreze bolta Moldovei cu porumbei albaştri PLR. Şi atât. Capacitatea lui Ion Sturza de a-i da businessului perspectivă nu are cum să încânte pe nimeni. Sunt o mulţime de businessmeni prosperi care nu au fost în stare să gestioneze proiecte de stat sau chiar proiecte politice.
De ce nu le convine reformatorilor venirea lui Sturza?

Discursurile lui Ion Sturza, fie la congrese, fie în aulele academice – au totuşi ca ascultători oameni cuminţi, oameni care nu prea pun întrebări. Ion Sturza spune, frumos de altfel, că Moldova are doi duşmani – sărăcia şi comuniştii. Au mai spus-o şi alţii: că pornirile lui Sturza de a reveni în politică au la bază nedorinţa acestuia de a-i lăsa pe comunişti să revină la putere. Probabil. Cât priveşte sărăcia, cel mai bogat businessman basarabean din România nu a făcut aproape nimic pentru a reduce sărăcia din spaţiul dintre Nistru şi Prut. Nu mă refer la leul dat cuiva lângă biserică, ci la capacitatea enormă ce care o are omul de afaceri Ion Sturza de a deschide locuri de muncă, dar care nu face acest lucru. Cum le vor explica reformatorii oamenilor acest paradox? Şi doreşte oare cu adevărat Sturza ca în Moldova să nu fie sărăcie, sau doar vorbeşte frumos în faţa unor oameni cuminţi care nu pun întrebări?
Un alt motiv este cel care decurge din caracterul lui Ion Sturza. Este un om al conflictului. Iar asta ne face să credem că nu competiţia în afaceri îl ţine departe de PLDM sau de PDM, ci caracterul care îl domină. Prezenţa lui Sturza în PLR ar institui între acest partid şi celelalte două componente ale Alianţei o stare de tensiune similară celei care predomină între PLDM şi PDM. În cazul de faţă venirea lui în PLR nu este convenabilă reformatorilor.

Dar, ca să nu creadă cineva că PLR este altarul în care doar unii îşi pot târî mantia grea, ar fi corect să se spună că formaţiunea este totuşi una mult prea limitată pentru instrumentele cu care operează Ion Sturza.

Una peste alta, Sturza este cel care a criticat destul de dur actuala guvernare. Deci inclusiv componenta PLR, prezentă destul de clar în actul guvernării.

Acelaşi PLR a votat un şir de decizii pe care Sturza nu le-a putut ierta actualei puteri: concesionarea Aeroportului, înstrăinarea Băncii de Economii, alte privatizări.

Pe lângă faptul că PLR nu are încă un mesaj clar, ei poartă şi pecetea acelui act de trădare. Au venit în parlament în echipa Chirtoacă-Ghimpu, dar i-a trădat după ce şi-au văzut sacii în car. De ce nu l-ar trăda şi pe Sturza?

Autor: P.M.