De ce oare preotul n-a vizitat casă cu casă atunci când, la Naşterea Domnului ori la Bobotează, trebuia s-o facă obligatoriu, felicitând locuitorii cu ocazia acestor sărbători?
În comuna noastră funcţiona o minibrutărie, de ale cărei servicii se foloseau toţi locuitorii, făcând comenzi pentru diverse ritualuri religioase, dar părintele ne-a ameninţat că, dacă o să aducem pâine sau colaci de la brutărie, n-o să le primească în biserică.
În ultimii doi ani, primarul nostru a făcut în sat atât cât n-au reuşit alţii în zece ani.
De exemplu:
1. Reparaţia capitală a fântânilor din localitate. Mai ales a fost amenajată frumos fântâna la care se face sfânta agheasmă.
2. Reparaţia interiorului grădiniţei de copii.
3. Reparaţia unei porţiuni de drum din satul Bocşa.
4. Reparaţia unei porţiuni de drum din satul Risipeni.
5. Amenajarea unei zone de odihnă în centrul comunei.
6. Reparaţia capitală a acoperişului la liceul teoretic, cu amenajarea cantinei, reparaţia sălii sportive şi a celei festive.
7. Instalarea a patru platforme pentru colectarea gunoiului menajer.
8. Reparaţia parţială a Casei de cultură.
9. Amenajarea trotuarului şi a scărilor către Sfânta Biserică, unde preotul n-a depus nici efort material, nici spiritual.
Din banii familiei sale, el a ridicat o răstignire de toată frumuseţea în faţa bisericii. Preotul însă continuă să-i intimideze pe locuitorii comunei, mai ales după ce iese din baruri. Un preot adevărat trebuie să se menţină în conul de lumină al dragostei şi al binelui nepărtinitor faţă de aproapele său. Dar vai de viaţa şi credinţa noastră, dacă preotul, cu crucea în mână, îndeamnă lumea la zâzanie şi ură…
Cu stimă,
A. Rusu, M. Rusu, V. Pleşca, I. Hârbu, în total – 23 de semnături
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
