Subiectele sale preferate sunt peisajele, portretul, nudul, dar și balerinele, pe care le transpune pe pânză în ulei, pastel, acuarelă sau guaș, de altfel, face desen cu pană de tuș și realizează sculpturi turnate în bronz. 

Vasile Dohotaru, ca și majoritatea artiștilor, și-a descoperit pasiunea pentru pictură în copilărie. „La noi, la Mănăstirea Curchi, unde m-am născut, este o zonă foarte pitorească și acolo veneau Șerbacov, Șubin, Lodzeischi și alți pictori tradiționali, scenografi. Eu am observat cum pictează artiștii, am găsit câteva culori și am început să lucrez”, își amintește artistul plastic. Dar fiind dintr-o familie numeroasă cu șase copii, dintre care era cel mai mare, abia în clasa a VIII-a a avut posibilitatea să studieze pictura la Orhei. După doi ani de studii, a făcut serviciul militar și Facultatea de Grafică și Pictură la Universitatea Pedagogică din Odesa. În timpul facultății, dimineața, picta pe malul mării, își antrena paleta. Deși primul an de studenție a fost unul mai greu pentru Vasile Dohotaru, a fost încurajat de o tânără profesoară să-și urmeze visul.

„Înainte de a o picta trebuie s-o cunosc”

Creațiile lui au fost expuse în țări precum România, Ucraina, Italia, Germania, Bulgaria și Grecia. Nudurile lui grafice sunt cumpărate de colecționari mari din Milano, Modena, Bologna și sunt incluse în colecții private. El se orientează spre pictura românească, admiră creațiile pictorului Tonitza, în special nudurile lui, căci lucrează cu suprapuneri transparente, folosește culori cristaline și foarte sentimentale.
Întrebat cum își alege modelele, artistul spune că modul de selecție nu se destăinuie, dar totuși recunoaște faptul că pentru el contează foarte mult atât înfățișarea femeii și stilul ei vestimentar, cât și personalitatea. „Trebuie să văd în privirea ei inteligență, să știu că am ce discuta cu modelul, căci înainte de a o picta trebuie s-o cunosc”, povestește Dohotaru. Artistului îi plac modelele cu forme ovale, identice sculpturilor lui Henry Moor, Maiol și chiar Jacometti. „Să ai unde duce curba, să fie monumentalism. Multă lumină și abundență de forme te ajută să te exprimi în culoare, îți dă spațiu, îți creează posibilități”, explică pictorul.

Surcica nu sare departe de trunchi

Aflându-se demult în mediul artistic din Chișinău, a fost unul din cei care a educat secția tânără a pictorilor la Uniunea Pictorilor Plastici. Printre ei se numără artiști precum Stela Verebceanu, pictor-scenograf la Teatrul „Mihai Eminescu”, Angela Candu, lector la Academia de Arte ș.a.
Deși a fost plecat timp de șase ani la București, el s-a întors pentru a se angaja la Politehnica din Chișinău, Catedra design vestimentar și a preda pictura și compoziția. Pictorul și graficianul Vasile Dohotaru are un mare atașament față de studenți, fiindcă „eu expun și educ generațiile care vin, prin exemplul personal, prin atitudinea mea față de viață și prin multele acțiuni patriotice și expozițiile din România, când ai noștri încă nu se porniseră încolo, eu am deschis drumul spre Piatra-Neamț sau spre Târgu-Mureș, iar atelierele pictorilor români mi-au îmbogățit nespus imaginația plastică”. Constanța, fiica lui, îi era mereu alături, de mânuță. Acum, Constanța este o tânără foarte creativă și învață în Timișoara, la Universitatea Politehnică și se specializează în arhitectură. Se pare că pictorul și-a molipsit fiica cu dragostea față de artă și cu modul artistic de viață. Constanța, ca și tatăl ei, nu are limite în imaginație, e o fire curioasă și în continuă căutare de ceva nou, o fire energică și foarte colorată. Vorba poporului, surcica nu sare departe de trunchi.

Bucătăria lui Vasile Dohotaru

O zi obișnuită din viața artistului Vasile Dohotaru începe cu curățenia în atelier și amenajarea luminii potrivite pentru creație. Un alt factor care îl predispune este muzica, romanțele românești, blues-ul african și jazzul și, dacă are cu cine, dansează. Atelierul pentru un pictor este un echivalent cu un altar pentru un credincios, este spațiul în care se simte în siguranță, este casa lui, este familia lui, este locul unde cafeaua este mai dulce, discuțiile mai lungi și mai plăcute, iar soarele mai luminos. „Strâng câte-o mapă cu picturi și le trimit unui galerist din Italia. El a venit odată la mine în atelier, după ce a vizitat toată țara și mi-a zis că unicul lucru pe care l-a ținut minte din Basarabia este atelierul meu”, glumește pictorul.

Artistul Dohotaru lucrează decorativ, teatral, pentru design, el iubește teatrul de când era student la Odesa, fiindcă profesorul său a fost pictor-scenograf timp de 40 de ani. „Eu merg după metoda clasică de a alege subiectul, dar îl tratez după metoda modernă, cu intenții cu gust de avangardă. Decorul îl urmăresc la Klimt, la Bakst și Matisse, fiindcă au fost cei mai puternici în acest domeniu. Eu am temperamentul meu și concepția mea vizavi de figurativ, arta omului”, explică artistul. Lucrează foarte mult în natură, în fiecare weekend pleacă cu mașina și vizitează satele Moldovei, se încarcă cu inspirație, iar vara se antrenează la stația balneară din Truscaveț, lângă Lvov.
Varietate, temperament, grație în contururi, timp de 20 de ani a lucrat și a-nvățat să le facă. El face mai multe schițe, picturi, apoi le împrăștie pe podea și le alege pe cele mai reușite. „Asta-i bucătăria pictorului!”, exclamă Vasile Dohotaru.