Născut „pitic”, Tudor Cârlan, originar din satul Ruseştii Noi, r-nul Ialoveni, a avut ocazia să se realizeze în lumea circului. După patru ani de activitate însă a suferit un accident tragic. În prezent este ţintuit în scaunul cu rotile. Cu toate acestea, nu a renunţat la dorinţa de a-şi învinge destinul. La doar 16 ani a rămas fără tată, iar mama se îmbolnăvise grav. Copilăria a durat foarte puţin, pentru că viaţa îi pregătea un examen dur. Rămas fără susţinerea familiei, toate greutăţile cădeau pe umerii lui, dar şi obligaţia de a se întreţine singur. Primii bani i-a câştigat cântând împreună cu un prieten la sărbătorile organizate de săteni…
Cea mai fericită zi din viaţă a fost atunci când un prieten de-al său l-a prezentat directorului Circului din Chişinău. Plin de viaţă şi cu simţul umorului dezvoltat, proba de încercare a trecut-o cu brio, iar acest lucru i-a întărit şi mai mult sentimentul că meseria de clovn e cea care îl face să se simtă cu adevărat realizat. Tudor Cârlan, clovnul pitic din Ruseşti, în vârstă de 19 ani, cucerea uşor publicul. Împreună cu echipa a colindat întreaga ţară şi o bună parte a Ucrainei. Era fericit că are cu ce-şi întreţine familia. „Eu sunt o persoană luptătoare. Am lucrat oriunde era cu putinţă, însă doar activitatea mea la circ m-a făcut să simt că trăiesc cu adevărat”, mărturiseşte Tudor.
Dar, o glumă nefastă avea să-i ruineze soarta tânărului clovn. În timp ce se odihnea cu întreaga echipă, după un concert organizat la Leova, un coleg de trupă i-a sărit pe neaşteptate în spate, iar după aceasta Tudor a suferit o paralizie a picioarelor. „Cinci zile am simţit doar fierbinţeală în tot corpul. Acum, scaunul din bucătărie şi cel cu rotile mi-au devenit sprijinul de zi cu zi”, spune tânărul al cărui destin s-a schimbat radical în momentul când îi era lumea mai dragă.
Din acel moment, totul a rămas în trecut – circul, petrecerile cu prietenii, plimbările prin satul de baştină şi aplauzele spectatorilor. Zâmbetul de azi al lui Tudor e diferit de cel de adineaori.
El rămâne totuşi optimist şi crede că într-o zi toate lucrurile vor reveni la normal. Operaţia de care are nevoie se face doar la Sank Petersburg – aşa i-au spus medicii. Pentru această operaţie însă, Tudor trebuie să adune 20.000 euro. Chiar dacă un termen-limită nu există, odată cu trecerea timpului şansa unei însănătoşiri complete scade pe zi ce trece.
„Bugetul lunar al familiei mele este de 1100 de lei. Pensia socială constituie 600 de lei, bani care nu-mi ajung nici pentru medicamentele de primă necesitate. Sunt susţinut de cei dragi, de prietenii care nu m-au uitat şi cu care îmi sărbătoresc zilele de naştere”. La cei 30 de ani ai săi, Tudor nu îşi doreşte decât să-şi ajute mama, să meargă pe propriile picioare şi să fie alături de prietenii săi. „Nu renunţ la aceste lucruri, chiar dacă viaţa mi-a rezervat atâtea surprize amare”…
Ludmila Popescu,
stagiară la TIMPUL
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
