Ceea ce ar trebui să ne frământe mai mult acum, în primele zile postelectorale, sunt divergenţele din sânul Alianţei, scoase în văzul tuturor prin mass-media şi care nu doar că au derutat o parte din alegători, dar au şi turnat apă la moara comuniştilor. Inteligenţa exagerată a unuia, nasul bârligat al altuia şi simplitatea proverbială a celuilalt au făcut liderii AIE puţin atractivi pentru publicul larg, pe alocuri stârnind şi sentimente de repulsie. Drept urmare, comuniştii au câştigat şase consilii raionale şi pot alege nestingheriţi preşedinţii raioanelor respective. AIE nu poate realiza acest lucru în niciun raion fără constituirea unor alianţe locale. Divergenţele dintre fracţiunile sale în aceste consilii ar putea bloca alegerea preşedinţilor şi provoca alegeri repetate. Numai în grupul de consilieri PLDM (nouă la număr) din nou-alesul Consiliu raional Drochia, trei pretendenţi la postul de preşedinte al raionului se luptă între ei cu multă râvnă. Tot atâţia mocnesc şi în grupul celor şapte consilieri PDM. Va fi eficientă o astfel de alianţă locală în cadrul căreia toţi stau cu piatra în sân, aşteptând momentul potrivit pentru a da lovitura?
Liderii noştri demult au separat lupta pentru democraţie de lupta cu comunismul şi ideologia comunistă. A lupta pentru democraţie într-o ţară unde comunismul şi ideologia sa au aceleaşi drepturi şi stau cocoţate la aceeaşi masă cu „principiile şi valorile” liberal-democratice este un nonsens. Aceasta echivalează cu intenţia – imaginară, bineînţeles – de a instaura democraţia într-o Germanie hitleristă sau în Rusia sovietică de pe timpurile lui Stalin. Pragmaticii noştri politicieni, pe-alocuri şi oligarhi, probabil, nu sesizează aceste aspecte ale procesului de democratizare a plaiului moldav. Comuniştii au exploatat la maximum toate instrumentele posibile pentru a-şi recupera poziţiile anterior cedate, în timp ce democraţii se băteau pentru laurii, veştejiţi deja, ai victoriei foarte fragile de la parlamentarele din anul trecut. Minciuna, marşurile sociale, fâlfâitul drapelelor roşii prin unele centre raionale cât pe ce nu i-au compromis cu totul pe liderii politici, aflaţi în lâncezeală, ai Alianţie.
Numărul mare de primării în care Alianţa şi-a bătut câte un cui de-al lui Pepelea nicidecum nu poate fi considerat drept o victorie a acesteia. La sate, oamenii votează persoana, nu partidul. Adevărata corelare de forţe dintre comunism şi democraţie o reflectă rezultatele electorale din municipiul Chişinău. Victoria democraţiei în capitala Republicii Moldova este pe muchie. Şi o parte, şi alta s-au aflat la un pas atât de victorie, cât şi de înfrângere. Liderii AIE trebuie să deducă din această situaţie nişte adevăruri, poate nu plăcute pentru ei. Nu cantitatea, ci calitatea determină rezultatul final. Nu numărul excesiv al membrilor de partid influenţează destinul politic al acestuia, ci calitatea lui. Foştii preşedinţi de colhoz şi foştii comisari de poliţie nu pot fi prin definiţie promotori de valori liberal-democratice. Nu „lideri”, nu feudali de la sate îi trebuie unui partid pretins democratic, ci lideri de opinie, oameni competenţi, patrioţi, care ţin la valorile naţionale şi, în acelaşi timp, manifestă toleranţă faţă de toţi membrii societăţii.
Alexandru Bobeică,
or. Drochia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
