La ai săi 50 de ani, luptătorul moldovean, Viorel Marinescu, a obținut titlul de campion mondial la judo printre veterani, la categoria de plus 100 kg. Competiția s-a desfășurat recent în orașul Olbia, Italia. Intervievatul nostru este maestru al sportului din URSS, a câștigat peste zece medalii de aur și bronz la cele mai cotate campionate din lume și planifică să-și îmbogățească colecția cu alte trofee. Chiar dacă autoritățile nu l-au susținut financiar niciodată, sportivul planifică să-și promoveze în continuare, cu mândrie, Patria și vrea să demonstreze tuturor că, în ciuda tuturor obstacolelor, R. Moldova are sportivi de valoare.

– La ce vârstă ați început să practicați judo?
– La 14 ani, din proprie voinţă, m-am apucat de judo, fiind pe-atunci în satul meu de baștină, Căinarii Vechi, raionul Soroca. Nu prea știam ce înseamnă sportul ăsta, dar am avut nevoie de puțin timp ca să realizez că-mi place.

– Dar cine v-a dezvoltat această pasiune?
– Unchiul Ion Marinescu, care își făcea studiile la liceul sportiv din Chișinău. Așteptam cu nerăbdare sărbătorile sau zilele de odihnă, căci atunci el organiza antrenamente pentru doritori. Eram exemplar, nu ratam ocazia să învăț cât mai multe despre sportul care, peste câțiva ani, a devenit parte importantă din viața mea.

„Există cazuri când o secundă te costă victoria.”

– Ştim că practicați acest sport toată viața. Câte riscuri implică judo la nivel profesionist?
– Judo este cel mai frumos, dar și cel mai imprevizibil sport. Nu știi niciodată când vei cădea și cum vei cădea. Dacă ai câștigat într-un an, nu înseamnă că vei câștiga și în următorul. Foarte rar se întâmplă să câștigi de două ori la rând campionatul lumii. Judo este un gen de sport, la care o greșeală mică poate oferi victoria unui adversar mult mai slab decât tine. Există cazuri când o secundă te costă victoria. Trebuie să fii foarte atent.

– Apropo de atenție, ce traume ați suportat de-a lungul carierei?
– Am avut câteva traume destul de grave, la umeri și genunchi, dar astea nu m-au necăjit, ba chiar m-au făcut mai puternic. Uitați-vă că am 50 de ani, dar continui să practic judo și n-am de gând să mă opresc aici. (râde)

– Cu siguranță că ați făcut și multe sacrificii în toți acești ani…
– Din 1992 până în 2015, am activat în calitate de colaborator în Serviciul de Protecție și Pază de Stat (este colonel în rezervă – n.red.). Majoritatea timpului liber mi l-am petrecut în sala de sport, pe stadion ori în cantonamente. În această perioadă, am fost nevoit de mai multe ori să părăsesc sportul la nivel profesionist, pentru a avansa în cariera militară. Sacrificiile au fost din ambele părți, dar nu regret.

„E nevoie să depistezi punctele slabe ale adversarului”

– Care sunt procedeele preferate ce vă ajută să obțineți victorii în majoritatea luptelor pe care le disputați?
– Pentru a obține o victorie, e nevoie să depistezi punctele slabe ale adversarului, ca să poți aplica tacticile necesare și să-l învingi. Am câteva procedee care îmi sunt aproape de suflet: ura naghi, ushiro-Goshi sau Harai- Goshi.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră faptul că ați devenit campion mondial printre veterani?
– După câștigarea acestui titlu, am devenit triplu campion mondial la judo la două categorii de vârstă, 45-49 ani și 50-55 ani. Acest succes mă onorează. Ca atare, în R. Moldova, avem un singur campion mondial care este mai tânăr. Este vorba de Eugen Matveiciuc.

– Într-adevăr, ați obținut un rezultat remarcabil. Cum au decurs luptele și câți adversari ați avut până a câștiga mult râvnitul trofeu?
– La categoria mea de greutate, am trecut prin patru bătălii, cu adversari din SUA, Argentina și Germania. Toate luptele le-am terminat înainte de termenul stabilit, cu nota ippon (punct obținut prin imobilizarea adversarului la sol timp de cel puțin 30 de secunde sau prin abandon în urma unei strangulări sau a poziției cheie la braț – n.red.).

„Statul a uitat de noi…”

– Cât de mult v-ați pregătit pentru campionatul mondial?
– Pregătirile nu încep și nu se încheie niciodată, ele doar continuă. Acesta e un mic secret al succesului pentru orice nivel de competiții. Imediat cum finalizez un campionat, mă dedic totalmente următorului și tot așa. Judo-ul trebuie practicat mereu.

– Prin ce diferă turneele printre veterani de cele la nivel profesionist?
– Turneele veteranilor se manifestă printr-o atmosferă de prietenie și respect, pentru că majoritatea luptătorilor sunt foști profesioniști. Cândva, ei au concurat între ei la nivel de cadeți, juniori, seniori, ceea ce i-a unit într-o familie. Acest lucru se observă în afara arenei de luptă, căci pe tatami (covorul gros pe care se practică judo – n.red.) lupta este aprigă și dură, ca la nivel profesionist.

– Ce ați simțit când ați urcat pe podium și ați auzit imnul R. Moldova?
– M-a cuprins o mândrie față de Patrie. Zic de Patrie, adică de cei dragi, care-mi sunt alături și la bine, și la rău, dar nu de stat, care a uitat de noi și de mulți-mulți alți sportivi.

Campion pe bani proprii

– Cum au reacționat totuși oficialii statului nostru, după ce v-aţi întors acasă cu trofeul?
– Oficialii nu reacționează nicidecum și niciodată. Felicitări am primit din partea președintelui Federației de Judo a Moldovei, Andrei Golban, și desigur, de la colegii de breaslă. Autoritățile nu ne-au susținut niciodată din punct de vedere material, probabil, din lipsa banilor. Toate cheltuielile pe care le suportăm pentru deplasări sunt din bugetul nostru și al unor prieteni sau rude, care ne sponsorizează după putință și dorință.

– În aceste condiții, mai aveți stabilite anumite obiective pentru următoarea perioadă?
– La ordinea de zi sunt pregătirile pentru următoarele campionate europene și mondiale din 2018. Rămâne doar să găsesc bani pentru deplasări și participare. Campionatul European va avea loc în iunie, în Edinburg, Marea Britanie, iar Campionatul Mondial – în Cancun, Mexic. Vreau să mă întorc acasă cu alte trofee, fiindcă mai am loc pe raft. (râde)

– Dacă întâmpinaţi atâtea dificultăţi, ce vă motivează să practicați acest sport în continuare?
– Indiferent de vârstă, practicarea judo-ului este o plăcere, pentru că această probă de sport este mai mult decât un sport. Judo-ul este o artă.

Un interviu de: Violeta Scrișu