Să fim atenţi la acest citat: Dumnezeu a sfinţit ziua a şaptea pentru că „într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a pus în rânduială”. Astfel, Dumnezeu s-a odihnit numai după ce „toate lucrurile sale le-a pus în rânduială”. Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi existat cele şase zile de muncă, nu ar fi existat această a şaptea zi, cea de odihnă. Un popor devine performant numai dacă are vocaţia celor şase zile de muncă, zile în care „pune lucrurile în rânduială” şi pentru care munca nu este o povară, ci o condiţie a supravieţuirii, un leac – nu întâmplător, ajuns la disperare sau la o mare durere, ca să scape de ele, omul nostru zice că… „se ia cu lucrul” .
Am urmărit cu atenţie şi interes profesional constituirea şi afirmarea postului de radio „Vocea Basarabiei”. În legătură cu jubileul de zece ani al acestui post de radio s-au spus şi se vor spune multe lucruri frumoase şi adevărate despre politica editorială, deontologie, angajare pe linia interesului naţional şi a idealurilor naţionale. Un lucru însă ne scapă şi vorbim mai puţin despre el: omul şi eforturile sale de „a pune lucrurile în rânduială”. Mai există un înţelept proverb românesc de care ne amintim mai rar: „Omul sfinţeşte locul”. Trăim un timp în care alte proverbe sunt în vogă. Omul care sfinţeşte locul e omul acţiunii, omul activ care perseverează, caută soluţii, nu se dă bătut, nu se lamentează. Ideologia comunistă a distrus generaţii întregi, cultivându-le psihologia colhoznică a lucrului de mântuială. Comunismul le-a furat unor generaţii întregi sentimentul plăcerii şi al sfinţeniei celor „şase zile lucrătoare” cultivându-le o psihologie de calic şi pomanagiu. Aceşti oameni critică guvernul că nu le dă pensii mari, critică primăria că nu le dă cărbune, critică legile, ministerele, academiile, partidele ş.a.m.d. pentru că… nu le dă ceva. Cei care n-au dat nimic, cer cel mai mult. Aceşti oameni urăsc succesul altuia, le dă sângele pe nas când cuiva îi reuşeşte ceva, umblă cu mutre oţetite şi se luminează la faţă numai când moare capra vecinului.
Există şi oameni care nu cer nimic, cu excepţia unui singur lucru: să nu fie împiedicaţi să săvârşească marea taină a muncii creatoare. Pot aduce zeci, sute de exemple când oamenii au reuşit să facă ceva. Printre aceste exemple se află şi „ctitorii” postului de radio „Vocea Basarabiei” Valeriu Saharneanu şi Veaceslav Ţâbuleac. Aceştia n-au avut „ziua a şaptea” în aceşti zece ani. În general, un ziarist bun, de altfel, ca şi un medic bun, un profesor bun, un agricultor bun ş.a.m.d. sunt eroii zilelor lucrătoare, ei ţin ţara în picioare, ei mişcă istoria înainte, spre deosebire de calicii şi pomanagiii „zilei a şaptea” care invidiază succesul altora şi se fac a nu vedea că acest succes e rodul unei munci de ocnaş, că succesul vine din curajul de a risca, din plăcerea de a crea, din conştiinţa că omul nu e un dobitoc fătat pentru iesle şi petreceri, ci e o trestie gânditoare, cununa creaţiei divine, dator să lase o urmă pe acest pământ.
În aceşti zece ani, „Vocea Basarabiei” a lăsat o urmă pe acest pământ. Mulţi ani înainte şi multe urme pe acest pământ!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
