„Vorbim despre aurul de la Roşia Montană, dar despre pădurile care se taie de ce nu se discută? Nu e tot un aur?”

Se arată mâhnit că nu doar zăcâmântul din munţi, ci şi pădurile, „un aur al munţilor”, se risipesc în vreme ce Guvernul nu are timp, nu ştie sau nu vrea să facă nimic pentru a le salva: „Aş vrea ca cei din Piaţa Universităţii să se gândească şi la alte avuţii naţionale care se risipesc. Nu numai la aur”.

Când vine vorba de proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, Nicolae Furdui-Iancu vorbeşte din perspectiva unui om care cunoaşte traiul din Ţara Moţilor.

„Adevărul este undeva la mijloc. Au dreptate şi unii şi alţii. Eu trăiesc acolo în zonă, ştiu ce nevoi au oamenii, dar în acelaşi timp sunt conştient că şi mediul trebuie protejat”, a explicat artistul pentru gândul.

În plus, spune el, nu-i cinstit ca istoria să se repete, iar de bogăţia României să se bucure alţii decât românii.

„Sunt conştient de faptul că avuţia naţională încape din nou pe mâini străine. Dacii au exploatat acest zăcământ, apoi romanii. Apoi au venit austriecii, au exploatat ei. Au venit ruşii, au exploatat ei. În perioada comunistă l-am exploatat şi noi puţin, dar acum, din nou, au venit străinii să exploateze aurul de la Roşia. Mă doare faptul că noi, românii, statul român, autorităţile nu sunt în stare să exploateze acest zăcământ. Să-l exploatăm noi, pentru noi şi pentru binele nostru”, adaugă Furdui-Iancu.

Dar aurul nu-i singurul lucru de preţ din Munţii Apuseni. Defrişările masive din ultimii ani păgubesc ţinutul: „Se discută despre aurul de la Roşia Montană, dar despre pădurile care se taie de ce nu se discută? Acela nu este tot un aur al munţilor, care dispare încet încet? Şi nu spune nimeni nimic. Aş vrea ca cei din Piaţa Universităţii să se gândească şi la alte avuţii naţionale care se risipesc. Nu numai la aur.”

Viitorul României pare să fie decis la întâmplare, spune Nicolae Furdui-Iancu, arătând cu degetul către guvernele pe care România le-a avut de la Revoluţia din anul 1989 şi până în prezent.

„De 20 de ani se distruge industria, agricultura şi nu punem nimic în loc. Eu, ca român, mi-aş dori ca Guvernul care este acum la putere, dar şi cele care vor veni să aibă o strategie pe termen lung şi să ştim, să ni se spună tuturor încotro ne îndreptăm”, spune artistul. „Ce vrem noi să facem din ţara asta? Ce se întâmplă cu viitorul României, încotro ne îndreptăm? Dezvoltăm agricultura, dezvoltăm industria, turismul…? Pe ce mergem noi în viitor? Eu cred că nimeni nu ştie. Mergem aşa haotic, de azi pe mâine, ce-o fi, o fi”.

„Nu am ales politica pentru căpătuială”

Spune că a încercat chiar el să contribuie la schimbarea de care ţara are nevoie, întrând în politică. În anul 2002, s-a înscris în Partidul Naţional Liberal (PNL), devenind ulterior consilier judeţean în Alba.

„Mi se punea des întrebarea <aţi făcut multe pentru dumneavoastră, de ce nu vreţi să faceţi ceva şi pentru noi?>. Aşa am gândit eu atunci, că ar fi bine să mă implic. Am considerat că trebuie să fac ceva şi pentru comunitate”, explică el acum.

După două legislaturi, Furdui-Iancu a candidat la alegerile parlamentare pentru Colegiul Apuseni. Fără succes însă: „N-a fost să fie, n-am fost ales. Aşa că m-am dat deoparte, pentru că un politician trebuie să meargă în Parlament nu prin fraudă, ci dacă lumea îl alege. Eu nu spun că n-au fost voci care m-au acuzat (pentru intrarea în politică, n. red), însă eu am avut cele mai bune intenţii. Nu am ales politica pentru căpătuială. N-am intrat în politică pentru a realiza ceva pentru mine. Pentru mine am realizat în carieră”.

În plus, a realizat atunci că „politica nu este pentru artişti. În politică trebuie să ai altă structură, mai ales psihică, pentru a rezista la toate atacurile şi la tot ceea ce se întâmplă azi acolo. Unui artist care are sufletul mai sensibil îi e greu să reziste.”

Aşadar, acum, Nicolae-Furdui Iancu este simplu membru al partidului, fără a deţine vreo funcţie, dedicându-se primei sale pasiuni: cântecul popular. Susţine concerte atât în ţară, cât şi dincolo de graniţe, în oraşe în care există comunităţi mari de români. „Cele mai multe concerte sunt aici, însă şi în afara graniţelor României cânt tot pentru români. Mă primesc la fel de bine peste tot, dar poate că cei plecaţi din ţară trăiesc mai intens şi receptează mai bine mesajul cântecelor mele”, povesteşte artistul.

Spune însă că, de fiecare dată, citeşte în ochii spectatorilor, dorul de casă. Poate că acesta este şi unul dintre motivele pentru care mirajul străinătăţii nu l-a „păcălit” niciodată.

„Nu am fost niciodată tentat să părăsesc ţara. Nici măcar când am fost în concerte în străinătate înainte de 1989, când foarte mulţi români aproape şi-au sacrificat viaţa fugind peste graniţe, supunându-se la riscuri foarte mari… Nu mi-am dorit niciodată să plec din România”, mărturiseşte Nicolae Furdui-Iancu, aducând totodată şi argumente ce ţin de un soi de etică a profesiei.

„Având această pasiune, care la un moment dat s-a transformat în profesie, am considerat că nicăieri nu e mai bine ca în ţara ta nu poţi să interpretezi cântecul popular românesc”, spune artistul.

De altfel, îşi aminteşte acum, în familia sa, baladele şi doinele populare au fost şi primele lecţii de istorie pe care le-a primit. A început cu piese ale interpreţilor de muzică populară cunoscuţi la vremea respectivă, însă iniţial, totul era „o încercare”.

„Cântam din repertoriul lui Felician Fărcaş, Ion Cristoreanu, repetam şi eu să văd dacă pot cânta aşa. Abia când vocea a început să se maturizeze am conştientizat că aş avea puţin talent”, povesteşte artisul. „Dar nu am preluat repertoriul dânşilor şi am fost conştient că trebuie să fiu eu, să scot la iveală personalitatea mea, fără să fiu copie a cuiva”, mai spune Furdui-Iancu.

Scena – „o catedră mai mare”

Puţini ştiu însă că, înainte de a debuta pe micul ecran – la 28 de ani -, artistul a fost profesor de limba română şi limba franceză. Îşi aminteşte cu drag de perioda în care a a lucrat în învăţământ, însă mărturiseşte acum că nu regretă alegerea făcută, mai ales că, în fond, muzica educă şi ea.

„Nu pot să spun că mi-e dor de vremurile acelea, pentru că repertoriul pe care eu l-am abordat m-a transformat într-un dascăl pentru mai mulţi. Consider că mesajele cântecelor mele au influenţat foarte multă lume. Eu, fiind dascăl de profesie, am considerat scena o catedră mai mare”, spune cântăreţul.

Totuşi, din când în când, revine în postura de a da note. La concursurile adresate tinerilor interpreţi de muzică populară încearcă însă să fie îngăduitor.

„Eu consider că doar cine a trăit emoţiile scenei şi le trăieşte în continuare, doar acela îi poate înţelege pe tinerii concurenţi. Eu cred că noi, interpeţii, am fi mult mai avizaţi să jurizăm, decât alte persoane care n-au avut contact cu scena şi care doar ascultă şi critică, dar ei n-au trecut prin acele momente de emoţie ca să-şi dea seama că ea (emoţia, n. red) poate să fie constructivă sau distructivă”, explică artistul. „Poate că tânărul respectiv are nişte performanţe extraordinare, dar poate nu a putut trece peste emoţii. Noi, interpreţii, suntem cei care sesizăm acest lucru”, adaugă Nicolae Furdu-Iancu.

Foto: Mediafax (Ovidiu Dumitru Matiu)

Greu îi este însă când urcă pe scenă alături de copii lui, Maria şi Tudor, care, deşi au studiat ştiinţele economice, se bucură din când în când să cânte alături de tatăl lor. „E foarte greu, pentru că emoţiile sunt de trei ori mai mari. Poate nu am emoţii aşa mari pentru mine, cât am pentru cei din jurul meu”, mărturiseşte artistul.

„Copiii n-au îmbrăţişat deocamdată această carieră. Ei au drumul lor, profesiile lor. Pentru ei, cântecul popular este pasiune. Dacă va deveni şi profesie depinde doar de ei. Bineînţeles, m-aş bucura să se întâmple asta.”

Despre Nicolae Furdui-Iancu

S-a născut pe 26 octombrie 1955, în Poiana, comuna Sohodol, judeţul Alba. A urmat Liceul Pedagogic de Învăţători din Abrud, apoi a studiat la Institutul pedagogic din Oradea. Mai târziu, a absolvit Facultatea de Psihologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.

A lucrat în învăţământ până în 1989.

Primii paşi în cariere de interpret de muzică populară i-a făcut la finele anilor ’70, când a câştigat premiul I la Festivalul de Folclor din Drobeta Turnu-Severin.

În decembrie 1984 a început să înregistreze, iar un an mai târziu a avut prima apariţie televizată, în cadrul emisiunii „Tezaur folcloric”, de la TVR. Tot în 1985 a fost desemnat câştigător al Festivalului de Folclor „Steaua Dunării” din Galaţi, apoi a obţinut marele premiu la concursul „Floarea din Grădină”.

Primul LP l-a lansat în anul 1987 şi tot atunci a înfiinţat la Alba-Iulia grupul folcloric „Crai Nou”. A continuat să înregistreze şi să susţină numeroase concerte în ţară, iar mai târziu şi în străinătate.

De-a lungul carierei sale, talentul i-a fost răsplătit cu numeroase premii şi trofee, printre care premiul România Internaţional” pentru promovarea cântecului istoric, Premiul „Ethnos” pentru originalitatea interpretării şi valorificarea scenică a cântecului tradiţional din Transilvania şi Diploma de Excelenţă cu ocazia Jubileului TVR (50 de ani), pentru rolul avut în istoria Televiziunii Române.

De asemenea, în anul 2002, preşedintele României Ion Iliescu i-a conferit Crucea naţională Serviciul Credincios clasa a III-a, iar în anul 2004, Nicolae Furdui-Iancu a primit şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

În 2011, interpretul de muzică populară a primit Premiul de Excelenţă în cadrul Galei Premiilor Electrecord.

 Sursa: Gandul.info