Ziua memoriei – îndemn spre pace

Tradiţional, combatanţii acestui război sângeros se adună în piaţa Marii Adunări Naţionale, depun flori la monumentul domnitorului nostru Ştefan cel Mare şi Sfânt, se deplasează în marş către memorialul „Eternitate”, unde participă la un miting de comemorare, de regulă, organizat de autorităţile publice.

Odată pe an ei au posibilitatea să asculte discursurile patriotice al conducerii ţării, să fie consideraţi pentru sacrificiul personal adus la apărarea Patriei, concetăţenilor, ordinii de drept, demnităţii naţionale.

Cu regret, semnificaţia acestui tragic eveniment din istoria contemporană a statului nostru – Republica Moldova, se limitează doar la câteva simple manifestaţii de o singură zi pe an, în timp ce veteranii, dar şi întreaga societate au şi alte aşteptări: soluţionarea definitivă a diferendului transnistrean, reintegrarea ţării. Totodată, este absolut necesar de a stabili prin lege statutul juridic al participanţilor la acest război, de a asigura protecţia juridică şi socială a combatanţilor şi membrilor familiilor eroilor căzuţi la datorie.

Încă cu mult timp în urmă autorităţile statului trebuiau să întreprindă masurile cuvenite pentru lichidarea premizelor care au dus la izbucnirea războiului, dezintegrarea ţării şi dezmembrarea societăţii. În primul rând, pe căi diplomatice şi cu implicarea organismelor internaţionale, trebuia să se asigure retragerea necondiţionată de pe teritoriul Republicii Moldova a forţelor armate şi a armamentului Federaţiei Ruse, factor care compromite statutul constituţional al Republicii Moldova de stat neutru, transformă ţara noastră într-un focar de instabilitate internă şi regională. Lipsesc reacţiile prompte ale conducerii ţării noastre privind provocările diplomaţiei Federaţiei Ruse, care consideră formaţiunile sale militare, dislocate temporar pe teritoriul nostru, ca ”forţe de menţinere a păcii”. Să nu uităm că anume Armata a XIV-a a Federaţiei Ruse a fost principalul furnizor de armament pentru formaţiunile paramilitare separatiste şi un aliat agresiv la acţiunile militare desfăşurate împotriva organelor constituţionale ale Republicii Moldova.

Notă: Conform Actului din 10.09.1992, semnat de comandantul Armatei a XIV-a, Alexandr Lebedi, şi liderul separatist Igori Smirnov, în perioada noiembrie 1991- august 1992 formaţiunile paramilitare ale r.m.n. au însușit din unităţile subordonate Armatei a XIV-a armament, tehnică şi muniţii în număr de:

– tanc T-64Б – 2 unităţi;
– tanc T-64БВ – 17 unităţi;
– tehnică blindată (БМП, БТР, БРДМ и др.) – 62 unităţi;
– tehnică de telecomunicaţii – 271 unităţi;
– tehnică de inginerie şi alimentare – 46 unităţi;
– pistoale automate – 10951 unităţi;
– pistolete – 2365 unităţi;
– mitraliere – 453 unităţi;
– aruncătoare de grenade – 242 unităţi;
– carabine – 128 unităţi;
– artilerie – 52 unităţi.

În timpul acţiunilor armate au fost consumate muniţii în sumă de peste 50 ml dolari SUA.

Numai în perioada iunie-iulie 1992 asupra obiectivelor din or. Bender, s. Varniţa, Copanca, Chiţcani, postul poliţiei rutiere din Bender, înălţimea ”Suvorov” din raionul Căuşeni, s. Gîsca, Coşniţa, Cocieri, Pohrebea, Roghi, Holercani, Molovata formaţiunile Armatei a XIV-a au tras peste 1700 de tiruri de artilerie (mine şi obuze). Pe data de 20 iunie 1992 o coloană de tancuri ruseşti a atacat poziţiile apărătorilor or. Bender şi au pătruns cu lupte în localitate, iar pe data de 22 iunie Armata a XIV-a a trecut în ofensivă, pe mai multe direcţii, folosind masiv artilerie grea, zeci de tancuri şi tehnică blindată.

În luptele de pe Nistru, pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova au căzut cu moarte de erou circa 300 de poliţişti, voluntari, ostaşi şi ofiţeri ai Armatei Naţionale. Peste 1200 de persoane au fost rănite. După război, ca urmare a agravării stării de sănătate, au decedat peste 200 de combatanţi.

Misiunea de menţinere a păcii în raioanele de Est este folosită de către Comandamentul militar de pacificare al Rusiei nu numai pentru a asigura realizarea Acordului moldo-rus din 21.07.1992 ”Cu privire la reglementarea paşnică a conflictului armat din regiunea Transnistreană a Republicii Moldova”, dar preponderent pentru consolidarea regimului separatist. Prin acţiunile sale subversive, zona de securitate a fost transformată în teritoriu de dislocare a formaţiunilor paramilitare separatiste (grăniceri, unități militare, posturi vamale ș.a.), care împiedică circulația liberă a cetățenilor, transportului, mărfurilor. Activitatea Comisiei Unificate de Control a fost paralizată și practic nu pot fi adoptate careva hotărâri în vederea deblocării situației, din cauza lipsei de consens din partea delegațiilor ruse și tiraspolene. Kremlinul continuă să ducă o politică agresivă faţă de Republica Moldova care este supusă de presiuni politice, economice şi militare.

Nu se obţin rezultate privind soluţionarea diferendului transnistrean nici prin aplicarea formatelor 5+2 şi 1+1. La nivel de stat se promovează o indiferenţă crasă atât faţă de acţiunile provocatore (mobilizări, multiple aplicaţii militare) ale contingentului armat al Federaţiei Ruse dislocat în regiunea transnistreană, cât şi faţă de acţiunile formaţiunilor paramilitare tiraspolene în susținerea separatiștilor din regiunile de Est ale Ucrainei, fapt ce a impus concentrarea la hotarele ţării noastre a trupelor armate ale statului vecin. În condiţiile unei astfel de politici tolerante, pe teritoriul controlat de organele de drept ale Republicii Moldova are loc consolidarea forţelor extremiste care, nestingherit, propagă politici separatiste, antinaţionale, de dezbinare a societăţii.

În context, Republica Moldova rămâne şi în continuare un stat dezintegrat, ocupat de forţele armate străine şi fără perspectiva de a se integra în Comunitatea Europeană. Pentru toţi trebuie să fie clar că realizarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană nu va fi posibilă fără soluţionarea diferendului transnistrean.

Cauza pentru care am luptat în războiul de pe Nistru a fost apărarea orânduirii constituţionale, independenţei şi integrităţii statului nostru, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor pe întreg teritoriul țării, de aceea înaintăm repetat conducerii Republicii Moldova următoarele cerinţe:

– să apeleze la Organizaţia Naţiunilor Unite, OSCE, alte organisme internaţionale şi să intensifice tratativele cu Federaţia Rusă privind retragerea necondiţionată de pe teritoriul Republicii Moldova a formaţiunilor militare şi a armamentului Federaţiei Ruse. Această solicitare să fie prezentă în toate discursurile conducătorilor ţării şi să fie promovată permanent în cadrul tuturor structurilor regionale, europene şi internaţionale;

– să intensifice negocierile în formatul 5+2 privind reglementarea paşnică a diferendului transnistrean, iar SUA şi UE să li se ofere statut de mediator;

– să iniţieze tratative cu organismele internaţionale şi Federaţia Rusă privind asigurarea demilitarizării zonei de securitate, finisarea aplicării Acordului din 21.07.1992 ca fiind unul epuizat şi înlocuirea actualului format tripartit al forţelor de menţinere a păcii cu un contingent internaţional nepărtinitor;

– să promoveze în societate pacea civică, armonia interetnică şi intoleranţa faţă de persoanele care instigă la separatism, ură şi dispreţ faţă de valorile şi simbolurile naţionale;

– să garanteze real protecţia juridică şi socială a combatanţilor, membrilor familiilor persoanelor căzute în lupte şi, în mod prioritar, a invalizilor războiului din 1992 pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova;

– să întreprindă măsuri adecvate pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor aflaţi pe teritoriu ocupat de forţele proimperiale şi separatiste, inclusiv privind realizarea dreptului la educaţie a copiilor şi a tinerilor, în limba lor maternă.

Preşedintele Asociaţiei Internaţionale
a Ofiţerilor Organelor de Drept, general-maior de poliţie,
cavaler al ordinului „Ştefan cel Mare” Victor CATAN