A. TĂNASE: Avem o democraţie mimată după care se ascunde un SISTEM QUASI-AUTORITAR

INFOTAG: Domnule Tănase, care a fost principala Dvs. realizare în calitate de ministru? Cu ce vă mîndriţi cel mai mult?

A.T.: Cred că nu ar fi potrivit să vorbesc eu despre propriile realizări. Aş puncta însă un element care face distinctă perioada mandatului meu faţă de alţi miniştri: R.Moldova a avut pentru prima dată o figură politică în calitate de ministru al Justiţiei.

Totodată, în cele 14 luni de mandat am reuşit sa promovez două reforme instituţionale importante: reforma sistemului de executare a hotărîrilor judecătoreşti şi reforma avocaturii. Tot în timpul mandatului meu a fost elaborat setul de proiecte de legi privind mica reformă judecătorească, ce vizează reforma mecanismelor de procedură penală şi civilă. Nu ştiu însă dacă actualul ministru al Justiţiei, Oleg Efrim, va promova sau nu acest pachet de reformă.

„I”: De ce este atît de important ca ministrul Justiţiei să fie o figură politică?

A.T.: Justiţia şi economia sînt domenii unde orice decizie este politică. Dacă nu eşti o persoană cu pondere politică, atunci nu poţi face nimic. Eu am reuşit să promovez anumite proiecte importante, datorită ponderii pe care am avut-o la acel moment în interiorul Partidului Liberal Democrat din Moldova. În situaţia în care un membru al Guvernului este un simplu tehnocrat, el nu are posibilitatea să-şi promoveze ideile. Este cazul Guvernului Tarlev, unde miniştrii nu erau figuri politice şi aveau în realitate doar un mandat de administrare a domeniului. Politicile se făceau la Preşedinţie. Eu cred că trebuie să ne distanţăm de acest model.

„I”: Societatea civilă critică reforma sistemului de executare, pe motiv că executorii judecătoreşti nu vor să pună în aplicare hotărîrile din care nu au profit. Adică o mamă singură nu-şi poate primi pensia alimentară, pentru că nu are cine să ducă la bun sfîrşit decizia instanţei.

A.T.: Legea îi obligă pe executorii judecătoreşti să execute toate deciziile. De asemenea, îi obligă să execute gratuit hotărîrile ce vizează restabilirea în funcţie sau încasarea pensiei alimentare. Există însă persoane care fac abuzuri, iar pentru asemenea cazuri există posibilitatea de a iniţia procedurile disciplinare. În altă ordine de idei, încasarea pensiei alimentare dintotdeauna a fost o problemă, însă din alte motive. O mare parte din cetăţeni lucrează la negru, respectiv nu ai cum să încasezi sumele de bani cuvenite. Problema încasării pensiilor alimentare este una de atitudine a societăţii şi nu poate fi soluţionată doar prin căi judiciare. Societatea, dar mai ales angajatorii, ar trebui să condamne persoanele care refuză să aibă grijă de copiii lor.

„I”: Acum doi ani, Alianţa pentru Integrare Europeană ne-a promis reforma justiţiei. Cu excepţia unor mici modificări, însă, o reformă de sistem nu s-a văzut. De ce?

A.T.: Există două căi de a face reforme: pot fi elaborate strategii care nu se ştie dacă se vor realiza vreodată sau pot fi promovate proiecte de reforme rapide care să fie ajustate pe parcurs. Moldova este campioană la strategii şi la planuri de acţiuni care nu se mai implementează niciodată. Mulţi guvernanţi cred că va fi posibil de mimat o reformă a justiţiei şi a organelor de interne, elaborînd strategii şi operînd modificări formale, dar care în realitate menţin actualul sistem. Eu sînt convins că lucrurile trebuie schimbate radical. În acest context, cea mai mare problemă o reprezintă oamenii. Noi avem legi bune care corespund în linii mari exigenţelor unui stat democratic, însă dacă nu-i înlocuim pe cei care trebuie să aplice aceste legi, atunci nimic nu se va schimba. Dacă aş fi avut sprijinul colegilor în timpul mandatului de ministru, aş fi promovat în sistemul judiciar oameni tineri cu o altă mentalitate, astfel încît aceştia să nu perceapă, de exemplu, profesia de judecător drept business.

„I”: Corupţia însă este prezentă chiar la Facultatea de Drept. Acolo sînt educaţi studenţii în spiritul businessului judiciar.

A.T.: Sînt de acord că lucrurile nu sînt simple în sistemul nostru de învăţământ, asta însă nu înseamnă că nu există oameni integri printre studenţii şi profesorii noştri. Noi avem 500 de judecători pe ţară şi vreo 5-6 mii de absolvenţi anual. Eu cred că avem de unde alege oameni care ar avea atît pregătire profesională, cît şi integritate morală.

Acum doi ani, Dumnezeu ne-a dat o şansă ca în 4-5 ani să schimbăm ceva în ţară, astfel încît tinerii să nu fugă de aici. Eufemistic vorbind, dacă acest lucru nu va fi înţeles, riscăm ca Moldova să devină o ţară populată doar de deputaţi, miniştri şi oameni în epoleţi. Timp de doi ani, asistăm la interminabile reglări de conturi între oamenii de la conducere, iar ţara se duce cu paşi mărunţi, dar siguri, la fund.

„I”: Să fie cumetrismul de vină că nu se fac reforme?

A.T.: Cumetrismul este o noţiune mult prea îngustă. Problema noastră este corupţia, care are o dimensiune mult mai largă. Ea nu înseamnă doar oferirea sau acceptarea mitei. Promovarea, spre exemplu, în funcţie unui judecător incompetent şi fără merite, îl obligă pe acesta să adopte decizii ilegale pentru a-i răsplăti pe cei care l-au numit. O hotărîre ilegală prejudiciază nu doar o persoană, ci subminează încrederea publică în actul de justiţie.

„I”: De ce are nevoie o guvernare democratică pentru a face reforme: voinţă sau bani?

A.T.: În spaţiul post-sovietic, guvernările democratice au un handicap: ajungînd la putere uită de reforme şi încep a se război între ele. Asta au făcut democraţii în Rusia pe timpul preşedintelui Boris Elţin, asta au făcut în Ucraina pe timpul lui Victor Iuşcenco şi, din păcate, cam aşa ceva se întîmplă şi în Moldova. Pentru a face reforme ai nevoie de o viziune clară despre ce vrei să faci şi de voinţă politică fermă. Banii sînt la coadă, deoarece cei care au voinţă şi viziuni găsesc şi bani.

„I”: Uniunea Europeană a dat de înţeles că dacă nu realizăm progrese, atunci nu vedem ajutorul financiar de €50 milioane pentru justiţie. Credeţi că R.Moldova va îndeplini condiţiile UE?

A.T.: Pe timp de instabilitate politică nu se fac reforme profunde. Destinaţia fondurilor propuse de UE însă nu corespunde în totalitate necesităţilor R.Moldova. Noi avem nevoie bani pentru a da judecătorilor un salariu lunar de minim 15-20 mii lei, iar grefierilor minim 7-8 mii lei. Noi avem nevoie de investiţii de sute de milioane de lei pentru a construi o elementară infrastructură pentru instanţele de judecată, astfel încît procesele să nu aibă loc în coştereţe, ci în săli de judecată dotate corespunzător. UE nu finanţează aşa ceva, asta înseamnă ca trebuie să găsim resurse interne. Resurse interne însă nu se alocă, deoarece puterea are alte priorităţi.

Este nevoie ca guvernanţii să trateze reforma justiţie ca pe una prioritară nu doar în vorbe, dar şi în fapte. Cînd am vrut să institui Consiliul pentru Reforma Justiţiei, iniţiativa mea n-a fost susţinută. Cînd acesta a fost instituit de preşedintele interimar, Marian Lupu, s-a început scandalul de ce mă rog Consiliul nu este la Guvern, ci la Preşedinţie. Toate acestea demonstrează că reforma justiţiei nu este o prioritate, ci mai degrabă o carte de bătaie.

Am impresia că se încearcă de a mima reforme, pentru a păcăli europenii şi americanii să crediteze în continuare Guvernul. Se încearcă de a se profita de faptul că UE şi SUA au devenit într-un fel ostatici. După eşecurile proiectelor lor politice promovate în spaţiul ex-sovietic, în special după eşecul din Ucraina, sigur că se încearcă prezentarea R.Moldova drept o istorie de succes. Dacă deconectăm televizorul, vom vedea că sîntem departe de a fi o „istorie de succes”. Eu nu cred că se va reuşi a se menţine această iluzie fără a face schimbări radicale. A încercat-o Vladimir Voronin timp de opt ani şi nu a mers. Nu văd de ce ar merge acum.

„I”: Dvs. aţi vorbit nu o dată despre finanţarea partidelor. Cum să facem acest proces transparent? Credeţi că finanţarea partidelor de la Buget va soluţiona problema?

A.T.: Partidele sînt aşa cum le acceptă societatea. Legea finanţării partidelor de la Bugetul de stat trebuie să fie implementată, dar ea nu va da efecte dacă nu vor fi introduse şi alte modificări. Sistemul nostru electoral este unul vicios şi distruge competiţia politică. Înainte de a veni la putere, Partidul Liberal Democrat a promis modificarea sistemului electoral prin trecerea la cel mixt. La acest angajament s-a renunţat, deoarece baronii politici îşi tratează membri de partid ca pe nişte iobagi şi se tem că n-o să poată să-i mai controleze.

Eu aş caracteriza situaţia din ziua de azi drept o democraţie mimată, în spatele căreia se ascunde un sistem quasi-autoritar. Aparent avem partide politice, dar în realitate nu avem decît un „one man show”. Aparent avem miniştri, dar aceştia nu mişcă un deget dacă nu le zice şefu’.

Am impresia că se încearcă copierea neinspirată a sistemului politic din Federaţia Rusă, unde pe hîrtie există un sistem perfect democratic, dar în realitate este altceva. Cei care au asemenea planuri, trebuie să ţină cont de faptul că Rusia este capabilă să-şi plătească propriile facturi fără interminabile creditări externe, iar cetăţenii lor nu lucrează în toate colţurile lumii pentru a-şi salva familiile de foame.

„I”: Ce facem cu transparenţa în finanţarea campaniilor electorale? Observatorii internaţionali spun că cheltuielile reale sînt cu 30-40% mai mari decît datele declarate la CEC.

A.T.: Eu ştiu cît costă o campanie. Cînd văd rapoartele CEC, că partidul X a cheltuit 8 milioane de lei, mă umflă rîsul. Nici măcar bugetele de publicitate nu sînt acoperite de sumele declarate.

„I”: Ce soluţie vedeţi pentru monitorizarea averilor demnitarilor?

A.T.: Trebuie să împărţim demnitarii în categorii. Dacă este să vorbim de parlamentari, atunci 90% din ei sînt oameni care trăiesc numai din salariu. Alte 10% au afaceri şi au ajuns în politică datorită faptului că au bani. Dacă vorbim de miniştri, atunci nu cunosc miniştri bogaţi cu excepţia dlui Filat („I” – premierul Vladimir Filat). Trebuie reformat conceptual sistemul fiscal. Da, ca şi în justiţie, dacă nu se vor aduce oameni cinstiţi în sistem, schimbări nu vom vedea.

„I”: De ce credeţi că nu se ajunge la instituţionalizarea lobbysmului?

A.T.: Grupurile de lobby funcţionează bine în sistemele unde există transparenţă şi democraţie. Unde există corupţie, oficializarea lobbysmului nu este necesară. Neoficial, noi avem grupuri de lobby. Ele însă nu promovează proiecte în Parlament, ci mituiesc funcţionarii şi cumpără judecătorii pentru a-şi rezolva anumite probleme.

Timpul.md