Căci britanicii au fost (sau au încercat să fie) factorul de echilibru între certăreţii de pe continent.
Franţa trece printr-o criză mai gravă decât se vede. Agricultura franceză se bazează pe subvenţii, centralele nucleare ce asigură independenţa energetică şi-au cam epuizat resursa şi trebuie înlocuite, industria şi sistemul bancar sunt susţinute masiv de stat (băncile franceze au fost afectate de zguduirile de pe pieţele financiare). Germania are o economie bazată pe producţie şi export. După ce Berlinul şi-a asigurat resursele energetice printr-un parteneriat bilateral cu Rusia, urmează pasul stabilirii unor noi reguli pentru restul partenerilor din UE. Doar că o ofensivă germană în direcţia impunerii unor reguli fiscale mai stricte ar fi trezit animozităţi. Astfel că Sarkozy s-a transformat în purtătorul de cuvânt al acestei ofensive pornite de la Berlin.
Şi chiar dacă s-ar putea ca anul viitor Sarkozy să nu mai fie preşedinte, regulile croite la Berlin pe măsura economiei germane vor rămâne şi după el. Iar nu peste foarte mult timp francezii vor fi sancţionaţi de regulile germane.
Blocul continental al UE va fi dominat de Germania de acum înainte. Care va fi pasul următor? Cel mai probabil întărirea parteneriatului cu Rusia, ceea ce va izola şi mai mult Marea Britanie de UE. Vă mai amintiţi super-statele prevăzute de George Orwell în romanul „1984”? Marea Britanie face parte din Oceania, alături de Americi şi Australia. Eurasia cuprinde actuala UE plus fosta URSS. Blocul „continentalilor” (Franţa şi Germania, prima fiind partenerul slab) domină UE, iar „factorul de echilibru” britanic este înlăturat.
Astăzi, vedem cum „continentalii” se apropie din ce în ce mai mult de Rusia – Germania are un parteneriat de securitate cu Moscova (Memorandumul Merkel-Medvedev), o conductă separată de gaze naturale (Nordstream, care a cam aruncat în aer politica energetică europeană comună), iar Franţa a început să vândă tehnică militară Rusiei (navele de desant Mistral).
România este prinsă la mijloc… La Bucureşti s-a semnat acordul pentru instalarea unui scut antirachetă care i-a scos din sărite pe ruşi mai mult decât orice. Nominal, scutul antirachetă de la Deveselu face parte din sistemul de apărare NATO, însă toată lumea îl percepe ca pe o întreprindere americană. În condiţiile noii axe Moscova-Berlin-Paris, „continentalii” nu au cum să fie foarte bucuroşi de iniţiativele de la Bucureşti. Astfel, nu este de mirare că Traian Băsescu a fost foarte vocal şi grăbit să se alăture noilor reguli fiscale din UE. Principalul motiv pare să fi fost o izolare din ce în ce mai mare a României faţă de blocul „continentalilor”. Al doilea motiv al atitudinii lui Băsescu este reprezentat de politica internă: noile reguli comunitare vin mănuşă pentru proiectul mai vechi al modificării Constituţiei. Niciun partid politic de la Bucureşti nu a fost foarte fericit cu perspectiva reducerii numărului de parlamentari – nici măcar PDL. Acum campania pentru modificarea Constituţiei se va desfăşura sub sloganul „Ne cere Europa!”, în realitate însă ţinta vor fi modificările dorite de Băsescu. Şi după aceea? Dumnezeu cu mila. Vom rămâne membri într-o structură dominată de „continentali”, care vor trage spre Moscova, dar cu o alianţă militară strânsă cu Statele Unite. Ca de obicei în întreaga istorie: la răspântia imperiilor…
Şi Basarabia? În actuala formă şi sub denumirea de Republica Moldova, Basarabia va avea de jucat un rol destul de important în aceste evoluţii. Să ne amintim doar de succintul Memorandum Merkel-Medvedev, care prevede rezolvarea conflictului transnistrean drept prim pas în alcătuirea unei noi arhitecturi de securitate europeană bazată pe parteneriatul Berlin-Moscova. Puţinele detalii ieşite la iveală cu privire la natura negocierilor indică faptul că nu a fost schimbat nimic din vechiul proiect al Moscovei: federalizarea Republicii Moldova şi menţinerea trupelor ruse. Forma în care vor fi bătute în cuie aceste condiţii contează mai puţin, mai ales că prin participarea Germaniei i se conferă şi o aură europeană. Astfel că alegerea preşedintelui din „cea mai săracă ţară europeană” (!?!) a devenit un eveniment cu efecte la o scară gigantică. Nici nu este de mirare că durează de doi ani de zile.
