Un spirit liber care îmbina o anume delicateţe personală cu o libertate interioară remarcabilă pare să-şi fi amputat ceva esenţial din fiinţa sa, alegând să adere la cel mai restrictiv, îngust şi totalitarist proiect politic pe care ţi-l poţi imagina. Pe ecran arată derutat, neputincios, jucând parcă un rol care nu este al lui. Nu ştiu ce senzaţie au alţi colegi, mie a început să mi se pară că avem de-a face cu un fel de „falsul Dimitrie”.
Am văzut cum credinţa îi poate schimba pe unii oameni. Din persoane rătăcite, dezrădăcinate, apatice se transformau în nişte indivizi care începeau să simtă pământul sub picioare, care dobândeau un reper şi pentru care viaţa căpăta sens, iar lumea înceta să mai fie un haos. Astea sunt schimbări în bine, pentru că există şi altele, mai puţin faste. Mai întâi că lumea încetează să mai fie pentru aceşti oameni multicoloră, reducându-se la alb şi la negru. Credinciosul nu se rezumă niciodată la persoana sa. Odată transformat, el vrea să-i schimbe şi pe cei din jurul său şi să-i schimbe doar în sensul în care crede el că e bine să fie schimbaţi. Convertitul devine aproape întotdeauna militant, el ştie răspunsurile la absolut toate întrebările. Toţi ceilalţi suntem pentru el nişte rătăciţi, care orbecăim în neştiinţă şi păcat şi trebuim salvaţi. Totul – şi lumea, şi viaţa, şi omul – sunt interpretate prin prisma a două-trei teze evanghelice.
Nu am habar dacă aderarea lui Ciubaşenco la proiectul politic al lui Pasat este dublată şi de o dimensiune religioasă. Constat, însă, că gestul lui are darul să semene multă derută şi confuzie. Şi că ne aflăm în faţa unui fenomen care ameninţă puţina libertate de care ne bucurăm în ultimul an.
Am stat odată în spital într-un salon cu un preot de-al nostru. Până atunci nu bănuisem cât de legaţi sunt oamenii aceştia de biserica rusă. Nu de ortodoxie în general, ci anume de biserica rusă, pe care el o vedea ca pe cea mai curată şi mai dreaptă dintre toate. Nu vorbea decât în termini mesianici despre biserica rusă, „purtătoarea unei misiuni cu totul speciale, cea a salvării umanităţii”.
Vedem că, în Moldova, ideea aceasta va fi promovată de acum încolo nu doar de Mitropolia Moldovei, ci şi de un partid politic.
