Cine înţelege cu adevărat chestiunea basarabeană

Chestiunea Schleswig-Holstein a rămas în istorie nu doar ca un exemplu studiat la toate cursurile de relaţii internaţionale, ci şi prin fraza lordului Palmerston (care şi-a petrecut aproape întreaga viaţa adultă ocupând poziţii de ministru sau prim-ministru în guvernul Marii Britanii): „Doar trei oameni au înţeles cu adevărat chestiunea Schleswig-Holstein: prinţul consort Albert, care a murit; un profesor german care a înnebunit din această cauză şi eu însumi, care am uitat cu totul despre ce era vorba”. Parafrazându-l pe lordul Palmerston, am putea spune acum că doar trei oameni au înţeles cu adevărat chestiunea basarabeană: Mihai Eminescu, despre care se spune că a înnebunit; Iosif Vissarionovici Stalin, care a murit, şi Marian Lupu, care a uitat cu totul despre ce era vorba în încercarea de a-şi asigura cu garanţii de sută la sută postul de preşedinte al Republicii Moldova.

De fapt, personajele din parafraza de mai sus pot fi schimbate, deoarece sensul cuvintelor lordului Palmerston nu depinde de oamenii care populează expresia. Fostul premier al Marii Britanii voia să spună că chestiunea Schleswig-Holstein a fost una relativ lipsită de importanţă pentru mersul general al lumii, dar care a creat foarte multe probleme diplomatice şi a provocat războaie care nu au adus o rezolvare stabilă a diferendului. Şi asta pentru că locuitorii teritoriilor în dispută nu au fost băgaţi în calculele cancelariilor care le decideau soarta.
Acum, la Chişinău, votul populaţiei a definit o nouă majoritate pentru partidele din fosta Alianţă pentru Integrare Europeană, o majoritate suficientă pentru impunerea unui preşedinte al Parlamentului (care poate funcţiona ca preşedinte interimar) şi ulterior pentru alegerea unui nou premier şi a unui nou guvern. Republica Moldova nu va rămâne neguvernată – mai rămâne doar să fie obţinute voturile pentru alegerea unui preşedinte cu mandat deplin. Datele problemei sunt simple la o primă vedere şi cunoscute de o lună întreagă, de la anunţarea rezultatelor la alegerile din 28 noiembrie. Şi totuşi nu s-a ajuns la o înţelegere clară, care să reflecte votul populaţiei pentru o nouă alianţă de guvernare fără comunişti. Ba dimpotrivă, substraturile reale ale negocierilor rămân în continuare necunoscute, iar politicienii alimentează presa cu declaraţii care sună doar a vorbe goale. Astfel că există şi varianta în care să fie prea mulţi oameni care să înţeleagă chestiunea basarabeană, dar nici unul care să vrea cu adevărat să o rezolve.