În asemenea situaţii, ruşii „rezolvă problema” în mod tradiţional – cu tancurile. Georgienii au simţit pe pielea lor acest lucru. Când e vorba de interesul lor imperial, toate tratatele şi înţelegerile încheiate la cel mai înalt nivel nu au pentru ruşi nicio valoare. După destrămarea URSS, principala forţă neagră care a stat în calea afirmării libere a fostelor republici sovietice nu a fost „imperialismul mondial în frunte cu SUA”, ca să reiau o sintagmă din propaganda sovietică, ci chiar „Rusia mumă”, „ocrotitoarea” fostelor „republici-surori”. Astfel, fostul imperialism rusesc de factură ţaristă şi fostul imperialism sovietic au recidivat, devenind imperialismul Rusiei moderne, a mileniului trei. Dacă astăzi Rusiei nu-i mai ajung forţe ca să fie jandarmul Europei, ea încearcă să rămână măcar jandarmul fostei URSS (CSI). Graţie SUA, Georgia i-a scăpat printre degete Rusiei, fapt ce a lovit crunt în amorul ei imperial. Ani de zile, Rusia a depus eforturi economice şi diplomatice pentru a readuce „fiica rătăcitoare”, Ucraina, în sfera ei de influenţă. Şi a adus-o. O permanentă bătaie de cap pentru ruşi e şi R. Moldova, moldovenii constituind pentru ruşi o problemă mai complicată decât ucrainenii sau georgienii, aceştia având „în spate” România.
Felul în care a fost recroită harta Basarabiei după cel de-al Doilea Război Mondial şi formată RSS Moldovenească dovedeşte faptul că Rusia a urmărit din start scopul de a face Româna cât mai vulnerabilă şi mai slabă în viitoarele dispute politice vizavi de „problema Basarabiei”. Ruşii i-au amputat Moldovei teritorii imense cu o populaţie de milioane, „recompensând-o” cu teritorii în stânga Nistrului, nu numai pentru a-i reduce din dimensiuni şi pondere, ci pentru a „asigura” Moldova de mâine cu probleme aproape irezolvabile. Astfel, luându-i nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei – teritorii cedate ucrainenilor -, ruşii au răsplătit Moldova cedându-i Transnistria, care s-a dovedit o adevărată piatră de moară legată de picioarele actualului stat independent R. Moldova. După formarea RSSM, ruşii au avut grijă să rusifice crunt populaţia găgăuza din sud, transformând-o astfel în ostatic, dar şi în instrument de presiune asupra Chişinăului „rebel”. Astăzi, R. Moldova… independentă este presată în interior de Găgăuzia şi Transnistria, la care se mai adaugă, evident, minoritatea rusofonă „dislocată” masiv în cele mai mari două oraşe – Chişinău şi Bălţi. Dacă cu Chişinăul e mai problematic, Bălţiul, la dorinţa ruşilor, poate deveni lesne capitala unei noi republicuţe ruseşti(!).
Rusia a lucrat metodic pentru crearea unei astfel de situaţii care ar împiedica R. Moldova să facă „paşi necugetaţi”, cum ar fi, de exemplu, unirea cu România sau (şi) apropierea prea strânsă de Europa. Aşa se face că astăzi chestiunea integrării europene a R. Moldova e mai degrabă una… externă decât internă, care ar urma să se rezolve în birourile Ministerului de Externe rus, dar nu în Parlamentul de la Chişinău. Iată de ce, orice gest al României în favoarea R. Moldova îi provoacă Rusiei accese de furie. După venirea la putere anul trecut a Alianţei pentru Integrare Europeană, ruşii au simţit că le fuge pământul de sub picioare şi pentru a forţa noua conducere să ţină o distanţă respectabilă faţă de România şi Europa, ei au trecut deschis la acţiuni de şantaj şi presiune economică asupra R. Moldova: interzicerea vinurilor şi, mai recent, a fructelor din R. Moldova pe piaţa rusească, adică falimentarea sistematică a afacerilor autohtone. Blocada economică la care este supusă R. Moldova poate deveni la un moment dat mai periculoasă pentru independenţa ei decât tancurile ruseşti.
Pe acest fundal, acţiunile României devin şi mai enervante pentru ruşi. Ajutoarele masive trimise sinistraţilor din lunca Prutului, precum şi impresionantul lot de ajutoare umanitare acordat recent pentru toţi moldovenii, pun Rusia într-o lumină cu totul nefavorabilă. Să amintim în context că ruşii au dat ajutor găgăuzilor, iar sinistraţilor moldoveni – nicio copeică. În ura lor istorică faţă de români, procedând astfel, ruşii au pierdut această partidă cu România care îşi urmează cu consecvenţă propria agendă europeană faţă de Chişinău. Urmează, deci, să ne aşteptăm la alte acţiuni antiromâneşti şi antimoldoveneşti din partea Rusiei. (Un semnal în acest sens poate fi şi ocuparea de către poliţia lui Smirnov a şcolii din Corjova.) Oricât tam-tam propagandistic s-ar face pe tema „modernizării Rusiei” şi a „bunelor ei intenţii” vizavi de vecinii mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi, Rusia lui Putin rămâne a fi un focar de instabilitate şi insecuritate în zonă. Ea are nervi slabi. A dovedit-o în cazul Georgiei când a băgat tancurile pe teritoriul acestei ţări suverane. O mai poate dovedi, dacă va fi cazul. Iată de ce, politicienii moldoveni care cochetează cu Rusia, de fapt, se joacă cu focul, cu destinul propriei ţări.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
