O noua viata pentru corabiile lui Stefan cel Mare

Vreti sa stiti mai multe despre istoria flotei moldovenesti? Aceasta intrebare ne-a adresat-o la redactie un fost marinar, astazi pensionar, care s-a recomandat scurt: Ion Friptu, din Chisinau. Ceea ce ne-a povestit a fost o adevarata lectie, pe care putini dintre noi au auzit-o la scoala. Gratie pasiunii sale pentru ape si corabii, Ion Friptu a devenit un bun cunoscator al flotei, dar si unul dintre putinii experti de la noi care pot sa reconstituie, dupa desene, o replica fidela a unei corabii cu panze de pe vremea lui Stefan cel Mare.

Dupa pensionare, Ion Friptu si-a ocupat timpul cu realizarea modelelor de corabii cu panze din diferite tari, insa replici ale navelor moldovenesti a inceput sa faca dupa ce, intr-o buna zi, fiul sau mai mic l-a intrebat: „Bine, aceasta este flota internationala, dar noi, moldovenii, am avut corabii?”. Intrebarea l-a intrigat. „Am mers pe la biblioteci sa caut literatura, dar mi-am dat seama ca exista foarte putine studii despre ceea ce ma interesa. Am reusit sa gasesc in diferite carti doar mici insemnari in baza carora am reconstituit modelele navelor”, imi povesteste Ion Friptu.

Primul lucru pe care l-a aflat atunci cand a inceput sa studieze istoria flotei noastre a fost acela ca nave asemanatoare cu cele construite de stramosii nostri nu mai exista nicaieri in lume. Documentele vremii confirma ca, din timpurile stravechi, ei intrebuintau cel mai simplu si mai ieftin mijloc de transportare a marfurilor pe rauri si pe mare – plutele. Acestea au fost primele ambarcatiuni mesterite din trunchiuri de copaci sau barne, legate intre ele cu chingi din ramuri, fiind si cele mai usoare si simple mijloace de transportare pe apa a diverselor incarcaturi si marfuri. Treptat, plutele sunt perfectionate si apar primele specialitati marinaresti – plutasii, podarii, luntrasii si barcagiii.

Inca in secolul VI i.e.n., geto-dacii navigau intens pe raurile interne, transportand cu plutele si barcile scobite, numite monoxile, numeroase incarcaturi spre litoralul Pontului Euxin (Marea Neagra) unde erau situate factoriile si orasele-colonii grecesti. O alta ambarcatiune antica, construita de geto-daci prin arderea si scobirea unui trunchi mare de copac, provenita de la stravechea monoxila este tumbuza (dumbasa).

„Cand am vazut desenele si schitele acestor nave, am ramas frapat si mi-am dat seama ca avem o istorie marina extraordinara. Navele au un design original si exclusiv, pentru ca niciuna dintre ele nu se aseamana nici dupa forma, nici dupa velatura cu o alta nava. Daca atragem atentia la monoxila, vedem constructia originala a carmei, forma incovoiata fiind caracteristica doar pentru navele moldovenesti”, imi descrie cu entuziasm descoperirile fostul marinar care, pentru a reproduce modelul ambarcatiunilor, respectand toate dimensiunile si elementele specifice, a studiat aprofundat evolutia constructiilor navale romane.

Barca de comert si de lupta a geto-dacilor

Ion Friptu ne spune ca stramosii nostri au fost niste marinari desavarsiti si ca nu in zadar erau numiti „lupi de mare“. Stravechiul simbol al geto-dacilor – capul de lup cu colti fiorosi si corpul de sarpe, ce simboliza rezistenta dura in fata cotropitorilor si intelepciunea stramosilor – era fixat de marinarii geto-daci pe varfurile catargelor de pe navele maritime pentru a fi vazut din departare. Nava comerciala a geto-dacilor cu vasle si panze avea elementele constructive destul de dezvoltate. Corpul barcii, cu capete inalte ale prorei si pupei, era cioplit dintr-un trunchi intreg si mare de stejar. Bordurile barcii erau marite cu scanduri late, imbinate la etambou si pe coaste cu cavile. Barca era manevrata cu o vasla mare cu eche legata la carma, pe bordul drept, pe pupa, avea o platforma cu o constructie suprapusa in forma de mic castel deschis, pentru timonier. Barca era folosita la pescuit, la transportarea incarcaturilor pe rauri si pe mare. Avea o lungime de pana la zece metri si o latime de pana la trei metri.

Corabiile lui Stefan cel Mare navigau pana in Creta

In sec. al XII-lea in porturile din Cetatea Alba, Chilia, Vicina, Braila si Galati soseau foarte multe nave genoveze si venetiene. Volumul tranzactiilor prin portul Vicina, de exemplu, era egal cu cel al tuturor porturilor Crimeei luate la un loc. Avand o prezenta mai indelungata la litoralul Marii Negre, Moldova a avut si o activitate maritima bogata. Navele comerciale isi aveau bazele in porturile Galati, Chilia si Cetatea Alba, care erau puternice centre comerciale si de transport. ?ara Moldovei din acea perioada avea si o puternica flota militara, condusa de comandanti de flota care purtau numele de Duce Campestru.

La sfarsitul secolului XIV, cetatile si porturile Moldovei de la gurile Dunarii si de pe litoralul Marii Negre au devenit portile comerciale ale Europei la Marea Neagra. Aici se acumulau imense cantitati de marfuri si incarcaturi comerciale din toate colturile Moldovei precum si cele aduse din tarile europene pe Dunare, pe mare si pe uscat – din Ungaria, Austria, Germania, Polonia si ?arile Baltice. Siruri de care incarcate cu marfuri ale negustorilor rasariteni din Kiev si Rusia, venind prin vadurile Nistrului, erau primite in porturile moldovenesti unde se intalneau caile comerciale de pe rauri si mare cu cele de pe uscat. Aici se realizau schimburi comerciale cu negustorii-navigatori din Turcia, Venetia, Franta, Spania, Genova, Egipt, Siria, Grecia, s.a. Avand o flota comerciala puternica, negustorii si navigatorii moldoveni transportau pe mare nu numai marfurile si produsele proprii, ci si incarcaturile de tranzit ale negustorilor straini. In prima jumatate a sec. XV, nobilii feudali si negustorii bogati din ?ara Moldovei aveau corabii mari, ca, de exemplu, caraca venetiana cu care participau si la traficul maritim indepartat prin Marea Egee, Marea Mediterana, pana si in Oceanul Atlantic.

Primele consemnari referitoare la flota Moldovei medievale dateaza de la asediul Chiliei din 1465. Moldova maritima, cu porturile Cetatea Alba si Chilia, era la acea vreme singura opozanta a turcilor pe ape, dupa ce cetatea genoveza Caffa fusese ocupata de turci la asediul din 6 iunie 1475, iar comertul genovez la Marea Neagra incetase. Documentele vremii confirma forta militara a „flotei” moldovenesti. In 1475, navele turcesti care se intorceau cu prada de la asediul Caffei au fost capturate de catre panzarele moldovenesti din Chilia si Cetatea Alba. Istoricii mentioneaza ca, in sec. al XV-lea, flota Moldovei realiza transporturi pe Marea Neagra spre Istanbul, trecea in Mediterana, prezenta panzarelor moldovenesti fiind semnalata chiar in Insula Creta.

Reconstructia dupa desene

„Inginerii navali din Cetatea Alba, Chilia si din leaganul flotei moldovenesti – portul Galati – au perfectat si unificat in aceasta nava cele mai reusite realizari constructive proprii cu cele mediteraneene. Impodobind panzarul cu elemente originale moldovenesti, ei i-au dat o forma unica, fara asemanare”, imi demonstreaza Ion Friptu. Din considerente financiare fostul inginer naval nu a putut realiza pana in prezent reproducerea la scara 1:1 a panzarului. Ceea cu ce se poate lauda este reproducerea cu exactitate a modelului vaselor moldovenesti de pe la anul 1500 care aveau prora inalta si intoarsa ca la gondole, pupa taiata drept si terminata cu doua coarne. Carma panzarelor era formata din doua rame solide, cate una in fiecare bord, intarite cu fier la pana, iar copastia era inchisa numai in parte, pentru a putea fi utilizate si rame.

Ion Friptu spune ca este pasionat nu doar de corabiile Moldovei, dar si de istoria acestora. Chiar daca a fost destul de dificil sa stabileasca nomenclatorul si terminologia ramurii studiate, el a reusit sa descrie cu exactitate toate elementele folosit de strabuni la constructia navelor. Acum isi doreste cel mai mult ca flota moldoveneasca sa nu ramana doar in istorie, dar sa revina ca un prilej de mandrie pentru noi. „Traiesc cu ideea de a executa reproduceri, nu la scara 1:1, dar mai mici, de salupe care ar fi perfecte pentru a naviga pe Nistru sau pentru a fi antrenate in cercetari stiintifice importante”, imi destainuieste pasionatul meu interlocutor. Doar argumentul ca pe o astfel de nava marinarii moldoveni navigau, in urma cu o jumatate de mileniu, pe Mediterana pana in Insula Creta sau in porturile italiene ar insemna pentru turisti o atractie deosebita, considera Ion Friptu.

Pana atunci, insa, marinarul ramane fidel indeletnicirii de a construi nave in miniatura. Lucreaza asupra unei nave trei – patru luni si foloseste doar materiale identice celor pe care le utilizau stramosii nostri – din stejar si frasin. In prezent colectia sa include o monoxila, o tumbasa, panzarul militar si cel comercial, pe care insa nu doreste sa le vanda cu toate ca pe piata, de exemplu, pretul pentru modelul unei fregate sau al unui galion poate ajunge pana la sapte-opt sute de dolari.