Respiraţia este foarte importantă pentru noi, un reflex involuntar al organismului nostru pe care îl facem din prima clipă a vieţii noastre şi astfel trebuie să-i acordăm un loc şi o atenţie deosebită. Tocmai de aceea vom începe să conştientizăm pentru început ştiinţa respiraţiei – Pranayama.
Pranayama, cuvânt rezultat din unirea altor două: prana (înseamnă respiraţie, viaţă, vitalitate, energie. Cuvântul prana este folosit în general cu sensul de respiraţie vitală); ayama (înseamnă lungime, extindere, întindere). Deci, pranayama se poate traduce ca extinderea respiraţiei şi a controlului asupra ei.
Se controlează toate funcţiile respiraţiei:
1) inhalaţia sau inspiraţia (puraka);
2) exhalaţia sau expiraţia (rechaka) – golirea plămânilor;
3) retenţia sau oprirea respiraţiei, adică nu inspiri şi nu expiri aerul (kumbhaka).
Prana trebuie adusă sub control, foarte încet, măsurat şi gradat, în acord cu capacitatea şi limitările fiecăruia. Orice forţare sau accelerare înseamnă boli grave sau chiar moarte. Controlul se face cu un ansamblu de exerciţii de respiraţie folosit conştient şi repetat zilnic, în acest fel devenind capabili să exercităm controlul asupra întregului proces respirator. Calitatea respiraţiei are o însemnătate covârşitoare pentru durata vieţii.
Cu cât un om respiră mai repede și mai puțin adânc, cu atât are o viață mai scurtă. Cu cât inspirațiile și expirațiile sunt mai lente și mai adânci, mai calme, cu atât traiește omul mai mult. Respirația controlată este o respirație conștientă, regulată și finalizată. Acest lucru îl realizăm prin controlul asupra ritmului.
În respirația ritmică, omul trebuie să se obișnuiască cu ideea ritmului. Măsura pentru respirația ritmică este bătaia normală a inimii. Deoarece pulsul nu este identic la toți oamenii, fiecare trebuie să-și adapteze frecvența respirației la propriul puls. Pentru aceasta, pune degetul mâinii drepte pe artera mâinii stângi și numără bătăile inimii: unu, doi, trei, patru, cinci etc.
Câteva încercări de acest gen sunt suficiente pentru a vă întipări în minte ritmul. Intervalul dintre două pulsații normale se consideră o unitate. Cu această unitate se va măsura atât respirația, timpul de reținere a aerului, cât și expirația lui. O altă măsură pentru respirație este enumerarea mentală, lentă, a numerelor naturale. Se va începe de la numărul unu și, treptat, fără grabă, acomodând organismul, se va trece la doi, trei, patru.
Exercițiile de respirație se efectuează în diferite poziții mai mult sau mai puțin comode. De comoditatea poziției depinde desfășurarea corectă a procesului respirator. Orice exercițiu respirator începe cu o expirație energică. Nu începe niciun fel de exerciții fără să fi curățat în prealabil căile respiratorii. Nu purta haine strâmte. Dacă există afecțiuni ale inimii și plamânilor respiră ușor, fără încordare.
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
