Am salutat cu lacrimi în ochi decizia de a scoate sârma ghimpată de la Prut, care tăia Europa în două. Am fost, cu ocazia Paştelui Blajinilor, la Nemţeni, satul copilăriei mele. M-am apropiat cu emoţie de fosta frontieră de sârmă ghimpată, m-am oprit înmărmurit pe malul Prutului. Deşi am visat toată viaţa, nu am crezut că e posibil aşa ceva: Prutul e liber! Când m-am uitat în jur însă, am înţepenit: malul celui mai curat râu din Europa e plin de mormane de gunoaie, sticle de plastic, cutii de vopsea… Ar fi foarte multe de spus la această temă, aici şi acum mă limitez însă la un singur gând: guvernul care a scos sârma ghimpată de la Prut trebuie să elaboreze de urgenţă un program naţional de salvare a Prutului de incultura acelor moldoveni riverani care cred că sârma ghimpată a fost scoasă pentru ca ei să transforme malul Prutului în gunoişte, iar Prutul însuşi – într-o conductă de evacuare (spre mare) a gunoaielor.
