Filat și „necrologul” Alianței

Profitând de imoralitatea politică a celor care au încercat să mușamalizeze accidentul și să-l ascundă de presă și de opinia publică și care s-au ținut cu dinții de poalele unui procuror general iresponsabil care a girat această turpitudine, premierul Filat a decis că a bătut ora lui astrală. Maestru al culiselor, liderul peledemist și-a luat inima în dinți și a hotărât să meargă va-bank – să sacrifice Alianța, o construcție politică scârțâindă, dar, totuși, funcțională și cu valoare morală și sentimentală simbolică, deoarece de numele ei moldovenii și-au legat speranța ieșirii din comunism și avansării spre Europa. În acest sens, avea dreptate M. Ghimpu când spunea că Alianța nu e a politicienilor, ci a poporului. Iată de ce, un politician rațional și responsabil ar fi măsurat de șapte ori înainte de a tăia. Filat însă s-a crezut prea mare ca să măsoare de șapte ori și pe 13 februarie anulează ședința guvernului (acțiune de PR pentru a sublinia importanța evenimentului!) și organizează în locul ei un briefing de presă în cadrul căruia citește „necrologul” Alianței, numit de el eufemistic „ieșirea din Acord”. Textul „necrologului” e antologic ca model de demagogie, populism și manipulare. În mod normal, subiectele tratate în „necrolog” trebuiau să fie dezbătute la Consiliul Alianței și abia după asta, dacă nu obținea ce dorea, să le prezinte la o conferință de presă.

Controlând un segment considerabil de presă, având în dotare analiști și bloggeri gata să-i justifice orice acțiune, a pornit o campanie de discreditare a Alianței și a celor două componente ale ei – PD și PL. Maestru al culiselor, precum am spus, Filat a readus în politica de la Chișinău practica intrigilor și a șantajului politic, stil practicat de un binecunoscut personaj invalidat de societate. Se pare că Filat îl depășește pe acesta, fiindcă a ridicat respectivul stil pe culmile desăvârșirii.

Acum avem ce avem: după ce o lună și jumătate presa și societatea au fost hrănite cu oase de la ospățul vânătoresc din Pădurea Domnească, acum li s-a aruncat alt subiect: desfacerea Alianței. Acum toată lumea, inclusiv presa, nu se mai gândește la șmecherul de Sandulache, la întreprinzătorul ministru Usatâi ș.a., ci se ocupă cu elaborarea scenariilor – cine și cum va guverna R. Moldova. Subtil, societatea începe să fie pregătită moral pentru alegeri anticipate. Filat testează reacțiile electoratului la o guvernare cu comuniștii. Într-un cuvânt, într-un moment de răscruce istorică, legat de șansele Moldovei la summitul de la Vilnius, Filat a aruncat Moldova într-o totală incertitudine. Mă mir că nu înțeleg acest lucru apologeții lui Filat care nu obosesc să dea altora lecții de responsabilitate civică și deontologie ziaristică. Apropo, unii dintre aceștia sunt acei care prin 2008-2009 îl măcelăreau pe Filat la EU-TV și NIT, numindu-l „gangsterul și contrabandistul nr. 1 al țării”, iar azi, tot ei, îl declară „luptătorul nr. 1 împotriva mafiei și corupției”.

Premieri au fost și vor mai fi

Aplaudată de tabăra zgomotoasă a premierului Filat, demisia lui V. Plahotniuc nu înseamnă nici pe departe că în R. Moldova va demara procesul „purificării” politicului moldovenesc și deoligarhizării țării, cum încearcă această tabără să convingă societatea. Urmărind atent evoluția politică a lui Filat, după ce a devenit prim-ministru, ne-am convins că acest politician nu poate să devină „locomotiva” unor procese de purificare și reformare adâncă a societății. Orgolios, intolerant, natură profund conflictuală, Filat a demonstrat, constant, că e meșter mare doar la organizarea scandalurilor politice și la cotonogirea partenerilor de guvernare. Un lider național adună în jurul său oameni cu viziuni și ideologii diferite, nu-i respinge. Nu poate deveni lider politic național un politician care e în ceartă cu toată lumea și care, ca păunul, e obsedat doar de frumusețea propriei cozi, politicianul care, pentru a-și atinge scopurile, în 2009 a promis „o Moldovă fără Voronin și fără comuniști”, iar azi e gata să bea la bruderșaft cupa trădării cu Voronin.

Dacă demisiile lui Zubco și Plahotniuc nu sunt folosite pentru interesele țării – reformarea și modernizarea societății moldovenești, departinizarea justiției, eficientizarea guvernării și avansarea pe vectorul proeuropean –, ci pentru a șantaja partenerii de guvernare și a intra în cârdășie cu Voronin, lucrurile stau extrem de prost. Filat, se pare, nu e atât de sensibil ca să realizeze faptul că nu o coaliție oficială cu Voronin, ci numai simpla cochetare cu acesta jignește sutele de mii de alegători care au votat pentru o Moldovă fără comuniști și fără Voronin. Așa a procedat și Roșca în 2005. Cum a terminat-o Roșca, am văzut. Pe cetățeni însă nu-i încălzește faptul că la fel va termina-o și Filat, nu cariera lui Filat și pohtele lui nestăvilite îi preocupă. Premieri au mai fost și s-au dus – lumea îl va uita pe Filat, așa cum i-a uitat pe Sangheli, Ciubuc, Braghiș ș.a.m.d. Filat nu se deosebește prin nimic de aceștia. Pe cetățeni îi preocupă ziua de azi și cea de mâine – a lor și a acestei țări.

Amețeli reale de pe urma unor succese inventate

Ar fi bine să recunoaștem că, în anul 2013, V. Filat, ca șef al guvernului, nu s-a ocupat deloc de administrarea țării, ci de intrigi și reglări de conturi. La fel și demisiile lui Zubco și Plahotniuc, precum am mai spus, nu sunt folosite pentru interesele țării – reformarea justiţiei și eficientizarea guvernării, ci pentru consolidarea puterii sale personale. Filat se va linişti doar atunci când în toate funcţiile de stat va sta câte un „streleț” docil, care va executa ordinele lui fără să crâcnească, iar toată presa ar tipări reportaje gen: „Gândurile Premierului Vlad Filat” sau filme documentare gen: „VLAD FILAT”.

Lista isprăvilor lui Filat e lungă, dar nu asta contează acum. Întrebarea este alta: ce urmează, încotro Moldova? Eu nu-mi doresc o guvernare Filat-Voronin, la fel cum nu mi-am dorit în 2010 o guvernare Lupu-Voronin. Eu nu vreau nici o formulă în care Voronin, Petrenko, Muntean, Zagorodnîi, Dodon, Greceanîi ar influenţa actul de guvernare, deoarece aceasta ar însemna să pui cruce pe viitorul european al R. Moldova. Asta trebuie să înțeleagă și Filat.

O singură soluție: o Alianță proeuropeană funcțională

În situaţia dată, liderul PD, Marian Lupu, și al PL, Mihai Ghimpu, nu au o alegere prea mare. Filat este aşa cum este și nu persoana lui este acum cea care trebuie să conteze pentru noi. Pentru a nu fi aruncați definitiv pe orbita Moscovei, liderii PL și PD vor trebui să-și șteargă lacrimile după „necrologul” lui Filat, să înghită pastila amară servită de acesta și să accepte crearea unei majorităţi. Altă soluție care ar fi în interesul național nu există. Așa cum sunt ei, aici și acum, alții mai buni nu există. Important e să depășim această criză, să nu le facem jocul celor care de trei ani urlă „Jos Aliansu`!” și să evităm alegerile anticipate.

Moldova e sleită de puteri, domnilor politicieni, fie-vă milă de ea, dacă nu vi-i milă și rușine de imaginea cu care veți rămâne în istorie.