Spre deosebire de anul trecut, oaspeţii de la Tiraspol au avut o singură referire la „pericolul unirii Republicii Moldova cu România” – mai mult o invocaţie ritualică, menită să menţină tonusul tradiţiilor declarative (fascismul. Majoritatea discuţiilor s-au concentrat asupra Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană ce urmează să fie semnat de Republica Moldova. Condiţiile politice ale acordului au prezentat un interes minim pentru experţii transnistreni prezenţi la dezbatere – mult mai intens dezbătută a fost partea economică.
Din păcate, discuţiile s-au desfăşurat în formatul clasic „dialogul surzilor”. Reprezentanţii de la Tiraspol spuneau că ei nu au fost invitaţi la discutarea condiţiilor economice din Acordul de Asociere, oficialii de la Chişinău replicau imediat că toate documentele negocierilor au fost transmise părţii transnistrene, contrareplica venea imediat: nu am fost invitaţi la negocieri! (Fără a se confirma sau infirma în vreun fel primirea documentelor transmise de la Chişinău). Un elastic întins la nesfârşit, fără vreo şansă de a se ajunge la un rezultat. Sistemul clasic al diplomaţiei de sorginte sovietică, în care este refuzat dialogul real şi sunt promovate cu încăpăţânare şi insistenţă propriile interese.
Însă din tot acest duel aparent inutil reiese un interes real al Tiraspolului pentru participarea la Acordul de Asociere cu UE, cel puţin în ceea ce priveşte partea economică. Experţii de la Chişinău au subliniat cu tuşe groase faptul că administraţia de la Tiraspol este falimentară, că deficitul bugetar a scăpat de sub orice fel de control şi că fără infuzii financiare permanente pur şi simplu s-ar ajunge la un colaps răsunător. La toate acestea se adaugă şi problema gigantică a datoriilor istorice contractate de administraţia anterioară de la Tiraspol. Poveştile Transnistriei sunt infinit mai complicate decât apare la prima vedere. Cert este că Tiraspolul are nevoie de Acordul de Asociere cu UE – poate chiar mai mult decât are nevoie Chişinăul – doar că nu vrea să recunoască deschis acest lucru. Totuşi există o oarecare recunoaştere în acest sens, sub forma acuzaţiilor permanente că Chişinăul a instituit o blocadă asupra economiei transnistrene – în realitate această acuzaţie este un geamăt de durere. Administraţia de la Tiraspol vrea să participe la circuitul economic al regiunii – din păcate vrea să facă acest lucru exclusiv în condiţiile sale, fără să ţină seama de restul partenerilor. Oricum, trebuie remarcat acest interes şi în acelaşi timp trebuie încurajat – bineînţeles, este imposibil ca această încurajare să se producă sub spectrul unor condiţionări absurde, menite doar să satisfacă orgoliile separatiste.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
