„Primele uniforme pe care le-am purtat la şcoală erau întotdeauna puţin mai mari, pentru a fi bune şi pentru anul următor”, îşi aminteşte astăzi Elena, absolventă a Liceului „Ion Creangă” din capitală. Ea a purtat uniforma timp de 12 ani şi, chiar dacă unii o tachinau, văzând-o îmbrăcată astfel, tânăra este de părerea că „avantajele sunt mult mai mari decât dezavantajele”. Uneori te saturi de uniformă, dar când îţi aminteşti de ea ai nostalgia anilor de şcoală. „În plus, uniforma ne-a dezvoltat şi un gust estetic”, consideră ea.
Liceului teoretic „Ion Creangă” din capitală are tradiţii în acest sens. Timp de 15 ani, uniforma a devenit un stil – şi de conduită, nu doar vestimentar. L-am întrebat pe directorul Valentin Guzgan de ce a introdus uniforme tocmai în aceşti ani, când lumea de abia a început să se obişnuiască cu libertatea. Răspunsul său ne-a părut pe cât de simplu, pe atât de convingător. „Prin 1994, am fost la jubileul Liceului „Ion Creangă” din Bucureşti. Când am intrat în sală, am văzut o mare de elevi îmbrăcaţi în uniforme roşii-vişinii. Eu, venit din fosta URSS, am rămas stupefiat de atâta roşu. Şi atunci mi s-a explicat că roşul este de fapt… culoarea cireşelor din copacul lui Nică a Petrei… Şi atunci, am decis, dacă voi sunteţi cireşele, noi vom fi… frunzele. Am ales culoarea verde, culoarea speranţei”, îşi aminteşte Valentin Guzgan. Directorul consideră uniforma drept un element sine qua non necesar într-un mediu academic.
Profesorii au susţinut ideea
„Uniforma şcolară cere un anumit comportament. Dar, la fel de important este şi factorul material – pe o astfel de vestimentaţie se cheltuiesc mult mai puţini bani”, susţine Valentin Guzgan. Important este să ai şi susţinerea colegilor atunci când vrei să faci ceva. Elena Bouroş, profesoară de matematică, spune că din start a fost de acord cu ideea de a avea uniforme şcolare. „Chiar dacă elevii mai mari au acceptat mai greu să îmbrace uniforme, acum văd şi ei priorităţile – cel puţin nu trebuie în fiecare dimineaţă să se gândească cum să se chitească, ştie că are ceva elegant de îmbrăcat”, spune doamna profesoară. Colega ei, Lucia Coman, profesoară de limba şi literatura română, are aceeaşi părere: „Nu e potrivit ca să vină copilul la primul sunet ca la discotecă. Şcoala nu ar trebui confundată cu distracţiile”.
Elevii despre uniformă
Astăzi, elevii acceptă uniforma ca pe ceva util şi necesar. Galina Panuş spune că ar întârzia dimineaţa la ore, dacă nu ar purta uniformă. „Cred că aş fi acordat mai mult timp aspectului fizic”, spune tânăra. Iar o altă elevă, Maria Frătescu, o susţine: „Ar fi mai greu fără uniformă. Pentru a te ţine de modă ai nevoie de mulţi bani şi nu asta trebuie să fie preocuparea noastră principală”. La rândul său, liceanul Alexandru Neagu îşi aminteşte că a vrut să plece din liceu din cauza uniformei, dar după ce a trecut la uniforma clasică alb-negru „am mai prins la minte”. Pentru el, uniforma şcolară nu mai e un stil vestimentar, ci un stil de viaţă. Se pare că visul unui gimnazist de la acest liceu este să îmbrace mai repede costumul negru. Dar îl poate îmbrăca numai în clasele liceale. Daniel Nicula, elev în clasa a IX-a, spune că abia aşteaptă anul viitor să schimbe uniforma verde pe costumul negru…
Nu ar trebui să impunem, ci să convingem
Valentin Guzgan, directorul Liceului teoretic „Ion Creanga”, îşi aminteşte că iniţial, ideea despre introducerea uniformelor nu a fost „înghiţită” nici de elevi, nici de părinţi. 60% din ei s-au pronunţat categoric împotrivă. Cu toate acestea, profesorii nu au renunţat. Au fost organizate peste 50 de adunări cu părinţii în fiecare clasă, au fost aduse argumentele de rigoare. Iar următorul sondaj de opinie printre elevi şi părinţi a demonstrat că 90 la sută din părinţi i-au înţeles pe pedagogi. Astfel, sacoul verde şi cămaşa albă şi-au făcut loc printre elevii gimnazişti, iar sacoul negru şi cămaşa albă – printre liceeni.
Referitor la iniţiativa discutată acum la minister, de a introduce uniforma în şcoli în mod obligatori, Valentin Guzgan nu este de acord. „Tot ce e obligatoriu, naşte rezistenţă. Ar fi mai bine ca ministerul doar să recomande acest lucru”, susţine el.
„Nu poţi veni la şcoală… cu buricul gol!”
Recent, preşedintele Academiei de Ştiinţe, Gheorghe Duca, a prezentat la Guvern un proiect prin care propune introducerea uniformelor şcolare în instituţiile de învăţământ. Printre alte argumente, preşedintele AŞM spune: „La liceul AŞM pentru copii dotaţi, unde avem foarte mulţi elevi de la ţară, proveniţi din familii socialmente vulnerabile, am reuşit să curmăm din start un alt fenomen negativ şi periculos – discriminarea copiilor pe criterii materiale/vestimentare, profesorii liceului reuşind să le altoiască dragostea şi respectul pentru alte valori decât cele materiale”. Ne-am propus să aflăm şi părerea unor directori de licee despre această iniţiativă.
Galina Carauş, directoarea Liceului „Dante Alighieri”
În toate şcolile din lume există uniforme, nu cred că lucrul acesta este dăunător. Este o iniţiativă bună, dat fiind faptul că liceul nostru din anul 1997 a trecut la uniforme şi am înţeles care sunt avantajele lor. Este cam întârziată iniţiativa domnului Duca, pentru că lumea deja s-a obişnuit fără uniforme şi domnişoarele vin la şcoală cu buricul gol, cu un decolteu adânc, numai nu cu intenţia de a învăţa. Ştiu că unii colegi de-ai mei de la alte licee sunt împotrivă, dar eu sprijin această idee. Uniformele disciplinează.
Elvira Grâu, directoarea Liceului teoretic „Mircea Eliade”
Personal, cred că nu uniformele ar trebui să fie o prioritate acum pentru sistemul educaţional din republică, există probleme mai stringente. Întotdeauna am fost împotriva uniformei, or cei 70 de ani cât am umblat în uniforme vedeţi unde ne-au adus… Se vehiculează că uniformele ar disciplina foarte mult copiii şi că ar fi în ajutorul părinţilor care nu ar avea de suportat cheltuieli atât de mari, dar oricum copilul stă o jumătate de zi la şcoală, după care necesită alte haine, deci, şi alte cheltuieli.
Victor Ambroci, directorul Liceului „Spiru Haret”
IQ-ul şi inteligenţa pe care le are elevul, educaţia şi cultura generală de care dă dovadă se vede indiferent de vestimentaţia pe care o poartă. Decizia trebuie s-o ia fiecare instituţie în parte, şi nu prin directivă obligatorie pentru întreg sistemul de învăţământ. Nu cred că uniformele vor influenţa calitatea educaţiei, poate nu doar industria textilă, după cum spunea preşedintele Academiei.
Elena Covaliov, psiholog
Uniforma creează o unitate integră a concepţiilor, a modului de gândire a acelora care o poartă, facilitează cultivarea unui spirit de echipă. Acest fapt este foarte important mai ales în clasele primare, când copiii vin din diferite medii, cu diferite percepţii de viaţă. Aici uniforma joacă un rol pozitiv. Ea reduce diferenţele dintre copii şi îi ajută să se adapteze la normele sociale. În clasele superioare, însă, elevii trebuie să aibă o mai mare libertate în alegerea uniformelor. Ei deja au o concepţie despre sine şi de aceea impunerea unor reguli stricte nu este adecvată şi chiar poate dăuna. Din acest punct de vedere, introducerea uniformei în mod obligatoriu pentru toate şcolile din republică nu mi se pare o idee bine argumentată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
