Studierea limbii române de către minorităţile naţionale trebuie să fie o prioritate incontestabilă

Poetul, traducătorul, ziaristul şi cercetătorul Fiodor Angheli, doctor în filologie, este o personalitate cunoscută în Republica Moldova. Născut pe 24 octombrie 1935 în satul Gaidar, raionul Ceadîr-Lunga, în 1961 a absolvit Universitatea de Stat din Moscova. În 1983-1990 a fost director al Agenţiei Telegrafice a Moldovei (ATEM), iar în 1990-1998 – deputat al Parlamentului Republicii Moldova. În 1998-2001 a fost Ambasador al Republicii Moldova în Turcia, Egipt şi Kuweit. Este cel care i-a îndemnat întotdeauna pe găgăuzi să înveţe limba română prin intermediul limbii lor materne, nu al celei ruse. În ultimii ani a tradus versuri ale mai multor scriitori clasici şi contemporani în limba găgăuză, inclusiv poemul „Luceafărul” şi basmul „Făt-Frumos din lacrimă”. A editat şi un dicţionar român-găgăuz şi ghidul de conversaţie „Învăţăm limba română”. Cu această ocazie i-am solicitat un interviu.

– Stimate domnule Angheli, ce v-a făcut să vă apropiaţi de literatura română?

– Am dorit ca găgăuzii să cunoască mai bine literatura, cultura şi tradiţiile fraţilor moldoveni. Dar, înainte de aceasta, am publicat un volum despre istoria Imperiului Otoman, precum şi cartea „Republica Turcia. Suleyman Demirel”. Trebuie să vă spun că fostul preşedinte al Turciei, care în curînd va împlini 90 de ani, a jucat un rol important în stabilizarea situaţiei politice în sudul republicii în anii ’90. „Găgăuzii, fiind cetăţeni fideli ai RM, trebuie să fie o punte de prietenie între Turcia şi Republica Moldova”, afirma el.

– Ce aţi mai tradus din literatura noastră?

– În 2009 am tradus poemul „Luceafărul” şi basmul „Făt-Frumos din lacrimă”, apoi în 2010 am editat antologia „Stele căzute din cer”, în care am inclus 100 de poezii a 20 de autori din România şi Republica Moldova, începînd de la Gheorghe Asachi, Mihai Eminescu pînă la Dumitru Matcovschi. În acelaşi an a apărut cartea „Mamă, tu eşti patria mea” cu 50 de poezii de Grigore Vieru. Ea a fost editată cu sprijinul Guvernului Republicii Moldova. Totodată m-a ajutat mult maestrul fotograf Mihai Potîrniche, care mi-a oferit gratuit mai multe imagini cu chipul regretatului poet. În context, amintesc că în 1968, cînd lucram la Bucureşti în calitate de corespondent al Agenţiei „Novosti”, am început să editez revista „Aurora”, în care am publicat 10 poezii de Grigore Vieru. Atunci consilierul pentru cultură al Ambasadei URSS la Bucureşti m-a apostrofat: „De ce-ai făcut asta? O să ai neplăceri!”. „Eu promovez realitatea sovietică, cultura şi tradiţiile popoarelor noastre”, i-am replicat. Cînd am venit la Chişinău i-am adus 5 exemplare de revistă lui Grigore Vieru. El s-a bucurat mult şi mi-a dăruit o carte de versuri cu autograf.

– În 1989, în calitate de deputat în Sovietul Suprem al RSSM, aţi făcut parte din Comisia pentru elaborarea Legii cu privire la trecerea scrierii cu grafie chirilică la cea cu grafie latină, iar în 1994 aţi fost membru al Comisiei pentru elaborarea Constituţiei Moldova. De ce, totuşi, o parte din minorităţile naţionale, inclusiv găgăuzii, nu vor să studieze limba română?

– Studierea limbii de stat de către minorităţile naţionale trebuie să fie o prioritate incontestabilă. Cum se numeşte ea, asta e treaba fraţilor moldoveni. Din păcate, nu prea avem manuale. Tocmai de aceea am editat un dicţionar şi un ghid de conversaţie român-găgăuz. Dicţionarul meu conţine 20 de mii de cuvinte şi 16 mii de sinonime. În acelaşi timp, nu ajung nici cadre calificate. Acum 3-4 ani la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău a fost închisă facultatea care pregătea cadre pentru şcolile în care învaţă copiii minorităţilor naţionale. A fost o mare greşeală. Cred că ea trebuie să fie redeschisă. Am vorbit despre asta cu factori de decizie din Guvern. Acum, din lipsă de bani, nu pot scoate din tipografie dicţionarul român-găgăuz – 500 de exemplare din totalul de 1000. Ministerul Culturii a transferat 40 de mii de lei, dar trebuie să mai achit 17 mii. Cred că în Bugetul de Stat trebuie să fie un capitol aparte pentru editarea manualelor pentru copiii minorităţilor naţionale, ca să înceapă a studia limba română de la grădiniţă.

– La ce lucraţi în prezent?

– Traduc cartea lui Spiridon Vangheli „Eu sînt Guguţă”, o culegere de scrisori pe care copiii i le-au trimis distinsului scriitor. Vreau ca şi copiii găgăuzi să cunoască mai bine opera lui Spiridon Vangheli, dar şi cele ale altor scriitori de valoare.

– O ultimă întrebare. Ce ar mai trebui făcut ca schimbul intercultural între minorităţile naţionale şi moldoveni să se aprofundeze?

– Cîndva exista revista „Codru”. Cred că ea trebuie redeschisă şi să fie o publicaţie bilingvă. Să publice, de exemplu, un ciclu de poezii în română şi bulgară, în română şi găgăuză etc. Sînt şi multe alte lucruri necesare care urmează să le facem în această direcţie. Aici cred că e nevoie să se implice mai activ şi autorităţile centrale, şi cele locale.

– Vă mulţumim pentru interviu. 

Sursa: AGENȚIA DE STAT MOLDPRES