De exemplu, toţi cunoaştem scandalul Moni şi Iri(nel Columbeanu).
Probabil, celor mai mulţi dintre voi le este cunoscut şi cuplul Silviu Prigoană şi Adriana Bahmuţeanu, sau Prigoană şi Bahmu – etichetare a ziariştilor de cancanuri. Pentru cei care nu ştiu, voi spune doar ceea ce ne interesează. Acest cuplu a reuşit să capteze (şi să rămână în) atenţia presei prin nenumărate căsătorii şi divorţuri – sau mai exact: patru. Sigur, mai sunt oameni pe planetă care s-au căsătorit şi au divorţat de patru ori, adică au ajuns de opt ori în faţa Stării Civile, dar nu cu aceeaşi persoană.
Bahmu şi Prigoană s-au căsătorit de patru ori şi au divorţat tot de atâtea. De fiecare dată, Prigoană s-a căsătorit tot cu Bahmuţeanu. Acest lucru îi diferenţiază de restul clienţilor fideli de la Starea Civilă: ei nu au înlocuit partenerii.
Vă sună cunoscut? Mie da. Am senzaţia unei alegorii la adresa politicii moldoveneşti. AIE-ul îmi aminteşte clar şi bine de acest cuplu. Se ceartă şi se împacă; se căsătoresc şi divorţează. Doar că partidele noastre nu se duc la Starea Civilă, ci vin în faţa noastră, a plătitorilor şi votanţilor, cu aceeaşi nesfârşită poveste de iubire, de care noi ne-am săturat ca de mere pădureţe.
În România, publicul, probabil, se distrează de numeroasele căsnicii şi divorţuri dintre Bahmuţeanu şi Prigoană. Ei abia aşteaptă un nou divorţ ca să se destindă în faţa televizorului şi să se minuneze. În cazul nostru, lucrurile sunt diferite. Alianţa asta pentru Integrare, care ba se rupe, ba se reface, ne face silă şi ne dă dureri de cap.
AIE-1, AIE-2 şi, eventual, AIE-3 – nu ne fac să râdem, ci să plângem. Nu e o situaţie care să stârnească râsul. Ci pur şi simplu demonstrează faptul că politicienii moldoveni nu îşi văd decât propriul interes. Atunci când vezi interesul poporului în calitatea ta de politician, fie nu intri într-o alianţă cu cei care ţi se par corupţi sau oligarhi, fie atunci când intri schimbi lucrurile.
În situaţia în care suntem acum: pe de o parte, comunişti şi socialişti, pe de alta, Alianţa „Bahmu”; am ajuns să cred că e momentul oportun pentru un nou partid. Fiindcă oamenii acum sunt scârbiţi şi de unii, şi de alţii. Avem nevoie pentru următoarele alegeri de o a treia variantă care, dacă va fi onestă, ne va câştiga rapid votul.
