Dar fraza poate avea mai multe explicative introduse prin care, am putea continua spunând… şi care m-a anunţat despre conferinţă etc. Problema este că adeseori cei care scriu întrec măsura şi pun prea mulţi de care, fiecare referindu-se la alt cuvânt şi atunci se poate produce un adevărat amalgam de atributive greu de urmărit. Păcătuiesc în această privinţă textele cu caracter ştiinţific, dar şi cele din domeniul oficial-administrativ, pentru că anume în aceste stiluri se preferă frazele lungi, cu multe subordonate. Şi dacă jonctivul care nu este ţinut în frâu, apar fraze stufoase, redundante şi greoaie, care se pare că nu se mai termină. Iată una savantă: Diglosia ia în calcul doar aspectul funcţional al celor două limbi, care este inegal dirijat fiind de glotopolitică, care acordă statut de limbă privilegiată uneia dintre cele două limbi, de obicei celei imigrante, care conduce la substituţia limbii dominate prin cea dominantă, care provoacă conflicte lingvistice… etc. Cineva spunea că asemenea fraze sunt de tip anaconda, adică lungi şi interminabile ca şi fioroasa reptilă.
În textele cu caracter oficial-administrativ frazele pot fi şi mai lungi, iar prezenţa lui care şi mai obsesivă, fapt remarcat cu mult spirit şi persiflat cu ingeniozitate de I. L. Caragiale în schiţa „Urgent”:
„Domnule primar,
Astăzi 15 decembre făcând inspecţiunea reglementară la şcoala de fete No. 1 din urbea Z… am fost întâmpinat de doamna directoare Aglae Poppesco împreună cu doamnele profesoare Areti Ionesco, Sevasti Ionesco şi Aristi Poppesco, care toate s-au plâns de starea de mizerie în care a ajuns şcoala din cauza lipsei de combustibil, pe care îl refuză onor. primărie locală, pe care în nenumărate rânduri au rugat-o prin adrese oficiale, care se văd la dosar, dar care n-au avut până în prezent nici un rezultat”.
Boala de care suferă acest tip de enunţuri se numeşte redundanţă şi este, conform dicţionarelor, un defect stilistic constând în abundenţa inutilă de cuvinte şi expresii la redarea unei idei. Abundenţa de idei în sine nu este un defect, numai că orice idee trebuie expusă cât mai clar, oricât de savantă ar fi. Iar cu frazele de tip anaconda se poate proceda în mod aproape chirurgical: li se mai taie coada.
