Gheorghe Moroi (foto), fermier din Cărpineni, raionul Hânceşti, deţine în proprietate privată 18 hectare de teren agricol, 15 dintre care în toamna anului trecut le-a semănat cu grâu. Starea grânelor este satisfăcătoare, deoarece el a semănat la timp, înainte de 9 octombrie, când a plouat. Dispunând de tehnică agricolă performantă, el efectuează lucrări de calitate, astfel încât, în fiecare an, obţine o recoltă bogată. În 2010, de exemplu, a obţinut cinci tone de grâu la hectar. Grâul îl transformă în făină, pe care o vinde pe piaţa locală cu 5 lei kilogramul. „E un preţ convenabil pentru cumpărători, pentru că acum brutăriile noastre funcţionează mai mult cu făină importată din Ucraina. Am încercat şi eu să dau zece tone de făină la o brutărie, dar mi s-a spus că nu au dreptul să cumpere de la mine, deoarece cineva de sus a monopolizat piaţa şi-i impun să ia doar făină ucraineană. Iar făina de calitate superioară de origine ucraineană, rusească ori românească e cu mult mai scumpă – 12 lei/kg”, afirmă fermierul.
Norocul a fost că soţia sa a lucrat timp de zece ani în Grecia şi fiecare ban adunat l-a investit în tehnică agricolă. Astfel, prin intermediul proiectului moldo-japonez „2KR”, a procurat un tractor japonez de marca „Kubota”, o semănătoare şi un plug de origine austriacă, o stropitoare pentru vie, de producţie italiană. Acum, el acordă servicii tehnologice mai multor ţărani din sat, iar la Cărpineni sunt peste 4500 de cotaşi.
Pe toţi consătenii însă nu-i poate ajuta, astfel încât mulţi dintre ei, în lipsă de tehnică şi din cauza secetei, au semănat culturile cerealiere de toamnă destul de târziu, recolta viitoare fiind compromisă din start. Ca şi în alte localităţi, la Cărpineni se descurcă doar ţăranii care au rude aflate la muncă peste hotare. Cu banii trimişi de gastarbeiteri, ei procură tehnică şi îşi lucrează terenurile agricole. Pentru că, zice el, de la stat nu ai ce aştepta. Ţăranii n-au primit subvenţii doi ani la rând. Cândva li se dădeau câte 15 litri de motorină la hectar, dar acum aceasta nu mai ajunge la ei.
Majoritatea ţăranilor folosesc seminţe de calitate proastă
În opinia lui, marea problemă a ţăranului este, cu adevărat, lipsa de investiţii şi, respectiv, incapacitatea lui de a lucra pământul, acesta rămânând de multe ori în pârloagă. „Cu toate că a fost un an roditor, în vara lui 2010 grâul multor ţărani a încolţit în spic, nefiind bun nici pentru pâine, nici pentru furaje. Şi asta – din cauză că n-au avut cu ce să-l strângă la vreme. Pe câmpuri vezi doar tehnică uzată şi numai cel care are noroc să-şi cumpere un tractor sau o combină poate să obţină recolte bune. Fără tehnică performantă, nu poţi obţine nimic, chiar dacă ar ploua cu lapte”, ne spune Gheorghe Moroi. Visul său e să-şi procure o combină germană, însă pentru aceasta are nevoie de bani, iar el fiecare bănuţ îl investeşte în pământ. Cele 18 hectare le-a procurat de la ţărani imediat după privatizare şi le îngrijeşte aşa cum numai el ştie să o facă. Seminţele le procură de la Institutul de cercetări ştiinţifice a culturilor de câmp „Selecţia” din Bălţi. „Din păcate, majoritatea ţăranilor folosesc seminţe de calitate proastă, de zeci de generaţii şi, respectiv, obţin o recoltă de grâu de maximum 2-2,5 t la hectar. Astfel, dacă la un hectar de grâu investeşti, 1,5 – 2 mii de lei, vă daţi seama cu ce venit se alege ţăranul? Eu însă câştig cel puţin o tonă în plus, iar adeseori cu mult mai mult. Şi asta pentru că, în afară de tehnică, introduc în sol la timp erbicide, îngrăşăminte minerale şi utilizez seminţe de calitate”, ne spune Gheorghe Moroi.
Ţăranul nu va vinde grâul, căci se teme să nu rămână fără pâine
Potrivit lui, viitorul agriculturii îl constituie gospodăriile ţărăneşti de familie. „Liderii mari, care deţin sute şi mii de hectare în arendă, scot din pământul care nu le aparţine tot ce se poate obţine, fără să investească ceva, iar tehnica pe care o procură pe spatele ţăranilor le aparţine, aceştia alegându-se cu nimic. Suprafaţa optimă pentru un fermier este de 20-30 hectare de teren agricol, pe care, dacă respecţi asolamentul şi efectuezi servicii tehnologice de calitate, poţi obţine recolte bogate”, consideră fermierul de la Cărpineni.
O altă problemă a ţăranului, crede el, sunt preţurile mici la producţia agricolă. „Dacă, de exemplu, anul trecut grâul costa 3-3,5 lei/kg, floarea-soarelui – 7-7,5 lei/kg, porumbul – 4 lei/kg, acum preţurile sunt mizerabile. „Chiar dacă e secetă, pe piaţă este un mare surplus de grâu, însă ţăranul nu vrea să-l vândă, deoarece i se propune un preţ de doar 2,5 lei pentru un kilogram. Dacă vor da îngheţurile, preţurile, desigur, vor creşte, însă ţăranul nu va vinde grâul, căci se teme să nu rămână fără pâine”, ne-a mai spus Gheorghe Moroi, care speră că precipitaţiile din ultimele zile vor menţine semănăturile de grâu, ca plantele să se dezvolte în continuare.
Opinii
Gheorghe Sârbu,
conducătorul Gospodăriei ţărăneşti cu acelaşi nume din Oneşti, Hânceşti
Am cinci hectare de grâu. Norocul e că am semănat înainte de ploaie şi acum plantele sunt înfrăţite. La ceilalţi ţărani grâul e abia în faza de încolţire. Zău, nu ştiu cum o să se descurce. S-a scumpit motorina şi ei nu vor avea cu ce să efectueze lucrările de primăvară – boronitul şi semănatul. Uleiurile, de asemenea, sunt scumpe. Nu ştiu cum va proceda în acest caz ministerul de resort şi guvernul. Ţăranul are nevoie de ajutor. Aşteptăm o iarnă adevărată, care ne-ar salva semănăturile, acoperite cu zăpadă.
Nicolae Moraru,
directorul SRL „Roşiori-Lux” din Chişcăreni, Sângerei
Cu regret, seceta ne joacă festa o dată la doi-trei ani. Teamă mi-e ca acum să nu se repete anii 2003 şi 2007, când R. Moldova a rămas fără grâu. Totuşi, sperăm că va ninge şi ne vor evita îngheţurile, astfel încât să ne alegem cu o recoltă cât de cât bună. Totodată, aşteptăm ca şi guvernul să ne întindă o mână de ajutor.
Nicolae Prohniţchi,
preşedintele SRL „Sadac Agro” din Sadaclia, Basarabeasca
Toamna trecută am semănat rapiţă şi grâu. Pe 54 de hectare rapiţa n-a răsărit. Alte 90 ha sunt într-o stare proastă şi doar 16 – în stare satisfăcătoare. La grâu e şi mai complicat. Circa 30 la sută din semănături sunt într-o stare bună, 40% – într-o stare proastă şi 30% – într-o stare foarte proastă. În total, am semănat 1.200 hectare de grâu. Dacă nu vor fi îngheţuri mari, grânele vor rezista.
Sfatul specialistului
Salvarea noastră – un covor de zăpadă
Iarna, după seceta din vara-toamna anului trecut, a dat peste cap planurile agricultorilor. În condiţiile climaterice de azi, ca să faci o agricultură performantă, trebuie să respecţi asolamentul, să introduci îngrăşăminte organice şi minerale şi să conturezi 20-30 de hectare cu fâşii forestiere pe două rânduri, care ar asigura o microclimă a câmpului. Fostele fâşii forestiere de tip sovietic, cele care prevedeau conturarea a 100-200 ha nu mai sunt actuale. Iarna se fac vârtejuri în mijlocul câmpului, iar vara are loc eroziunea din cauza vântului, când cantitatea de humus, acumulată de mii de ani, se diminuează.
Actualmente, starea grâului este îngrijorătoare. Dacă nu va cădea un strat de zăpadă de 10-15 centimetri, semănăturile de grâu ar putea să îngheţe. Grâul abia a încolţit şi încă nu există un nod de înfrăţire a plantelor. În cazul în care vor fi temperaturi mai joase de 10-15 grade, îngheţurile vor duce la pieirea acestora. În plus, toamna trecută, din cauza secetei, semănatul a întârziat cu o lună şi jumătate. Mulţi fermieri au efectuat lucrări superficiale a solului, fără arătură, semănând la o adâncime de 2-3 cm. Nefiind înfrăţite, plantele vor îngheţa. Vor supravieţui numai cele semănate la o adâncime de 5-7 cm, dacă, desigur, plantele vor fi semiînfrăţite.
Sergiu Ciobanu,
fermier din Ştefan-Vodă, agronom
