„Rossiskaia Gazeta” a comparat România cu Georgia (şi Republica Moldova cu Abhazia), întrebându-se dacă nu a fost de-ajuns un război sângeros. O afirmaţie extrem de dură. La postul de radio „Vocea Americii”, analistul rus Igor Korotcenko a deplâns faptul că SUA nu au oferit detalii cu privire la scutul anti-rachetă astfel că „toate aceste chestiuni neclare vor trebui rezolvate de serviciile secrete ruse, evident prin metode specifice, în scopul de a înţelege sensul a ceea ce se întâmplă şi ce se are în vedere în realitate”. Cu alte cuvinte, în jurul obscurului sat Deveselu din câmpia Dunării vor începe să foşgăiască spionii ruşi. Conform acordului ce urmează a fi încheiat, România trebuie să asigure securitatea bazei de la Deveselu – astfel că Serviciul Român de Informaţii va avea destul de muncă (după ce asupra României a început să planeze şi pericolul terorist).
Mass-media ruse au lansat şi o sumă de dezinformări cu privire la scutul antirachetă, dintre care mai des invocate sunt cele că ar fi nevoie de acordul Moscovei pentru instalarea lui şi că acesta reprezintă un pericol la adresa Rusiei. Nu este nevoie de acordul Rusiei pentru un tratat bilateral între Statele Unite şi România. Ar fi nevoie de o astfel de binecuvântare a Moscovei doar dacă România s-ar afla sub dominaţia Rusiei. Vladimir Putin şi-a mai exprimat o dată o nemulţumire asemănătoare, în 2007, când s-a supărat că nu i s-a cerut acordul pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Astfel de atitudini demonstrează că Rusia nu a renunţat la obiceiul imperialist de a vedea anumite ţări ca făcând parte din sfera proprie de interese. Al doilea argument – că scutul antirachetă ameninţă securitatea Rusiei – este la fel de fals. Rachetele ce vor fi instalate în România au ca ţintă alte rachete, nu sunt destinate să atace oraşe sau oameni. Rachetele din România constituie un element de apărare. Temerea Rusiei nu este că va fi atacată, ci că nu va mai putea ataca. Altă atitudine care demonstrează că lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba. În concluzie: Rusia percepe România ca făcând parte din zona sa de interese şi doreşte să îşi păstreze capacităţile de atac – exact pe dos faţă de dezinformările vehiculate în presă.
Ce îşi doreşte de fapt Rusia? Conform discuţiilor şi documentelor din cadrul Consiliului NATO-Rusia, Moscova vrea două chestiuni simple: acces la „butonul roşu” care va pune în mişcare scutul antirachetă şi o apărare sectorială – în cadrul căreia rachetele ruse urmează să protejeze Europa de Est. Din păcate, Tratatul Alianţei Nord-Atlantice nu permite satisfacerea acestor solicitări. Rusia nu poate controla capacităţile de apărare ale NATO. O abordare proporţională ar fi ca Rusia să ofere la rândul ei acces la „butonul roşu”. Ceea ce nu se va întâmpla foarte curând.
