Ultimele declaraţii ale liderilor AIE-2 sunt cumva îngrijorătoare în această direcţie. Liberalul Mihai Ghimpu a spus că există o soluţie pentru alegerea preşedintelui fără comunişti. Premierul Vlad Filat a anunţat că se va trece la punerea în practică a celor discutate. Doar spicherul Marian Lupu a lămurit cumva chestiunea soluţiei, spunând că va fi o cale legală, care derivă din vidul existent în legea supremă. Această ultimă declaraţie este îngrijorătoare.
Căci nu este tocmai o faptă de laudă exploatarea unui „vid existent în lege”. Asta confirmă o mai veche zicală, care spune că legea e ca o barieră: vulpile sar pe deasupra, şobolanii se strecoară pe dedesubt şi doar boii se opresc cu coarnele în ea. Într-un fel, se creează impresia că exploatarea „vidului legislativ” este corectă şi legitimă. Adică, dacă poate fi ocolită litera legii, atunci nu ne mai pasă foarte tare de spiritul ei. Legea spune că nu trebuie să furi, dar, dacă se găseşte o cale de a fura legal, atunci totul e bine şi frumos?
Nu prea pot fi de acord cu o astfel de abordare. Furtul rămâne furt, chiar dacă e făptuit cu legea în mână. Cumva, spiritul legii e deasupra literei ei. Chestiunea e destul de veche şi de complicată pentru a fi rezolvată în câteva rânduri de gazetă. Voi aduce doar în atenţie cele scrise de Jonathan Swift în urmă cu câteva sute de ani, privitor la obiceiul de distorsionare a legilor: „Această tagmă de oameni foloseşte un limbaj sau un jargon al ei propriu pe care nici un alt muritor nu-l poate pricepe. Legile lor sunt scrise în acest limbaj, iar ei îşi dau toată osteneala să-l îmbogăţească şi izbutesc atât de bine, încât până la urmă nu mai sunt în stare să deosebească adevărul de minciună, dreptatea de nedreptate (…) La noi se află unii oameni care din tinereţe învaţă arta de a dovedi, printr-o înşiruire nesfârşită de cuvinte meşteşugit alese, că ce este alb e negru şi ce e negru e alb, după cum sunt plătiţi. Toţi ceilalţi oameni sunt sclavii lor (…) Când este vorba de procesele persoanelor acuzate de crimă împotriva statului, judecătorul caută să afle mai întâi părerea celor ce sunt la putere, după care poate foarte uşor să-l spânzure sau să-l scape pe împricinat, respectând cu stricteţe litera legii”.
La trei sute de ani de la scrierea acestor rânduri în Anglia avem probleme identice în RM… Dar Alianţa pentru Integrare Europeană a venit la putere sub stindardul respectării legilor în litera şi spiritul lor. Folosirea „vidului legislativ” constituie un prim pas spre abandonarea acestui stindard. Odată folosit, „vidul legislativ” devine lege la rândul său – lege a bunului plac.
