Aşadar, pornim de la certitudinea fermă că pe parcursul vieţii noastre acest cataclism nu se poate produce, ceea ce înseamnă că trebuie să ne gândim bine cum facem ca în 2011 să nu rămânem neabonaţi la ziarul preferat. Noi vă propunem o soluţie: fiind conştienţi de faptul că cititorii noştri nu au bani mulţi, în schimb, sunt bogaţi sufleteşte, le oferim posibilitatea ca vineri, 29 octombrie, de Ziua Abonatului, să se aboneze cu o reducere de 25 la sută. Din câte ştim, niciun ziar din Moldova nu propune anul acesta o asemenea reducere substanţială. Oferta o facem îndeosebi celor mai sărăcuţi…
Îmi amintesc cu această ocazie de un caz întâmplat anul trecut. Un om de afaceri mi s-a lăudat că e abonat la TIMPUL şi că s-a abonat de… Ziua Abonatului. M-am uitat lung la el, vrând să-l întreb, de la obraz la obraz: păi cum, măi tată, tu, coşcogeamite barosan, şef de firmă, să aştepţi Ziua Abonatului, ca un biet pensionar? Dar nu l-am întrebat. N-am avut curajul. N-am îndrăznit să-i zic: bă frate, fă un gest, că ai de unde – abonează grădiniţa, şcoala din satul tău care ţi-a dat carte, dascălii bătrâni care te-au învăţat şi care, după ce au muncit o viaţă, nu au de unde abona un ziar… Dacă n-am avut curaj anul trecut, încerc să mă revanşez anul acesta şi mă adresez deschis celor care au alte posibilităţi financiare, mai bune decât pensionarii: folosiţi-vă, domnilor, de ocazie, faceţi un gest frumos şi creştinesc, abonându-i (cu preţ redus) pe cei mai trişti ca noi. Îi îndemn, de asemenea, pe directorii de şcoli, şefii de biblioteci, primari, secretari ş.a.m.d.: din puţinul care-l aveţi – ştiu că bugetele sunt simbolice – mergeţi mâine la oficiile poştale şi abonaţi TIMPUL cu o reducere de 25 la sută.
Nu vreau să-mi incendiez chelia (moldoveneşte – să-mi aprind paie în cap), dar vă comunic un caz pe care mi l-a povestit anul trecut, la un miting, un cetăţean dintr-un centru raional. Am rămas adânc nedumerit şi umilit când am aflat că, din banii puţini pe care-i are un liceu – un liceu cu predare în limba română sută la sută! -, instituţia a abonat Komsomolskaia pravda şi Ceastnîi detektiv. Chiar aşa, fraţii mei!? Unde am ajuns, neamule?
Din când în când la noi se mai vorbeşte despre necesitatea susţinerii producătorului autohton. Se vorbeşte una, dar se cumpără alta – piaţa alimentară a RM e invadată de produse ucrainene, iar moldovenii stau la poarta pieţei şi vând porumbrele la pahar… Cam aceeaşi situaţie o avem şi în presă: oare ziarele de limba română – toate, fără excepţie, indiferent de statut şi culoare politică – nu sunt tot produs autohton!? Cum promovăm şi susţinem acest produs? În fine, noi am încercat să promovăm produsul nostru (autohton) prin oferirea acestei generoase reduceri de preţuri. Noi atâta am putut şi atâta am făcut. Acum faceţi dumneavoastră cât puteţi.
Nu cred că mâine, de Ziua Abonatului, toată Moldova, îmbrăcată în straie de sărbătoare, va porni spre oficiile poştale ca să se aboneze la ziare. Sunt convins însă că foarte multă lume va merge mâine la poştă să se aboneze anume la TIMPUL. Nu doar prietenii mei, dar şi neprietenii mei ştiu de ce.
