Discuţiile la masa rotundă au fost anticipate de semnarea unui acord de colaborare între Arhiva Naţională a RM şi Facultatea de Istorie şi Filosofie a USM. Acordul prevede colaborarea celor două instituţii în vederea iniţierii şi derulării unor activităţi/proiecte comune de cercetare, care să contribuie la dezvoltarea ştiinţei istorice, pregătirea cadrelor în domeniul arhivistic şi istoric, publicarea de volume şi documente, culegeri de studii, reviste, organizarea de mese rotunde, conferinţe, simpozioane etc.
Dezbaterea temei anunţate a vizat probleme importante legate de accesul la arhive în R. Moldova, activitatea instituţiilor arhivistice în domeniul informării populaţiei, precum şi de perspectivele de depăşire a limitării accesului la informaţie.
Avocatul Alexandru Postică s-a referit la baza normativă a RM privind accesul la arhive. El a menţionat că legea cu privire la accesul liber la informaţie a fost adoptată în 2000, adică mai târziu decât cea cu privire la accesul la arhive, din 1992. Potrivit lui, ea stabileşte un cadru normativ bun, este una dintre cele mai bune legi cu privire la accesul la informaţie din fostele ţări socialiste. Totodată, în opinia lui, între cele două legi sunt anumite neconcordanţe. „Marile probleme le creează termenul de secretizare şi accesul la depozitele speciale”, a afirmat Postică. Sunt o mulţime de plângeri cu privire la depozitele speciale ce se află la Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) şi Procuratura Generală. Acestea se referă mai ales la persoanele deportate. Petru Vicol, directorul Arhivei Naţionale, a constatat că unii funcţionari ai arhivelor, de frică, nu respectă cadrul legal privind accesul la dosare, astfel se întâmplă că anume aceştia decid, după bunul plac, categoria de documente cu parafă restricţionată.
În opinia doctorului în drept Mihai Taşcă, instituţiile de stat trebuie să desecretizeze toate arhivele. „La moment, nimeni nu ştie câte dosare se păstrează la SIS şi câte dintre acestea sunt secrete”, a constatat el. Cel mai lung termen de secretizare, prevăzut de legislaţie este de 25-30 de ani, astfel încât dosarele depozitate până în anul 1996 pot fi practic desecretizate. Taşcă a specificat că, motivându-se lipsa de spaţiu, în ultimii 20 de ani, nu se colectează documentele de arhivă de la instituţii şi nu se depozitează la Arhiva Naţională. Există „riscul să nu mai avem confirmare documentară pentru a scrie istoria", a avertizat istoricul.
Participanţii la masa rotundă au abordat mai multe probleme ce ţin de completarea fondurilor de arhive, de trecerea lor pe suport electronic, de traducerea în limba română a unor materiale din Arhiva Naţională a RM. În cadrul dezbaterilor au mai luat cuvântul prof. univ. Ion Eremia, dr. Teodor Candu, dr. conf. Gheorghe Palade, dr. conf. Sergiu Mustaţă ş.a.
