De un an de zile Chişinăul urmăreşte cu sufletul la gură miniştrii algoritmului, le dă note… Unii cică sunt mai buni, alţii mai puţin buni – mă rog, după cum a dat Dumnezeu şi algoritmul. Toată lumea ştie, graţie algoritmului, al cărui partid este fiecare ministru. A fost un caz aproape hilar, devenit antologic, ce-l viza pe un demnitar despre care nu se ştia de la care partid este. Până la urmă lucrurile s-au limpezit, „proprietarul” demnitarului recunoscând cu năduf: Da, uăi, îi al meu, ei şî ci?
În condiţiile R. Moldova, regula algoritmului trebuia aplicată şi în alte situaţii. Mă explic. Dacă vă amintiţi, în campania electorală din anul trecut, liderii partidelor care au format Alianţa de guvernământ au promis că, venind la putere, îi vor băga la mititica pe toţi acei care au jefuit şi prădat ţara. E adevărat, nu au concretizat pe cine anume şi câţi anume va băga la dubă fiecare partid. Astfel, venind la putere, liderilor Alianţei a început să le fie cam ruşine de cele promise şi niciun grangur din clanul lui Voronin nu a fost băgat la puşcărie. Poporul, care nu a uitat ce i s-a promis, a început să dea semne de nelinişte şi nervozitate. Ba mai mult – unii trec şi la ameninţări, chipurile, las’ că vin alegerile anticipate şi vă arătăm noi vouă…
Înclin să cred că s-a ajuns la această situaţie tensionată între popor şi guvern din cauză că principiul algoritmului nu a fost aplicat consecvent în toate situaţiile. Astfel, în mod normal, algoritmul urma să fie aplicat nu numai la formarea guvernului, ci şi la băgarea la puşcărie a demnitarilor fostului regim. Aceasta înseamnă că la şedinţa Alianţei trebuia să se stabilească, conform algoritmului, care partid câţi mafioţi roşii bagă la dubă. De exemplu, lui Urecheanu i-ar fi revenit Voronin-tatăl şi procurorul Gurbulea, lui Filat – Voronin-fiul şi „pădurarul” Popuşoi, lui Ghimpu – „securistul” Reşetnikov ş.a.m.d. În felul acesta, situaţia s-ar fi aflat sub control şi băgarea la pârnaie s-ar fi făcut fără prea multe probleme, iar partidele din AIE n-ar fi avut azi probleme de comunicare cu electoratul. Socoteala ar fi fost simplă: fiecare lider al Alianţei ar fi ştiut câte persoane are de băgat la puşcărie. Dar aşa…
…Cineva poate crede că glumesc. Mie însă, sincer, nu-mi arde a glume. Când mă gândesc ce măcel sângeros poate dezlănţui Voronin în alegerile anticipate, mă trec fiorii. Şi totul ar fi putut să decurgă paşnic, fără Voronin, dacă algoritmul ar fi fost aplicat la timp, consecvent şi creator, în toate situaţiile…
