Să nu-mi spuneţi acum că toată lumea condamnă fascismul şi e normal să te închini celor care şi-au dat viaţa pentru a scăpa omenirea de această ciumă neagră a secolului XX. La noi, sărbătoarea a avut scopul de a proslăvi altă ciumă – „ciuma roşie”, care ne-a cotropit şi ne-a rupt de la sânul Patriei. Staliniştii nu s-au deosebit de hitlerişti, ba chiar au fost mai odioşi. „Eliberarea” din 1944 a fost o cotropire de care nu putem scăpa nici astăzi şi, mai ales în urma ultimelor evenimente politice, este o intimidare a bunului-simţ să mergi cu flori, alăturându-te lui Voronin sau micului Pasat în „ziua eliberării Moldovei de sub jugul româno-fascist”.
Ei bine, chiar dacă liderul PLDM încearcă să împace capra cu varza, gândindu-se la viitoarele alegeri prezidenţiale sau parlamentare, cine-mi garantează că dumnealui, tot din anumite interese, nu va trece după acele alegeri într-o luntre cu Vladimir Voronin, împinsă de securistul-creştin Valeriu Pasat? Iată de ce, tot ieri, mi-a plăcut reacţia lui Mihai Ghimpu cu „Voronin e bravo, uneori spune şi adevărul” la declaraţia liderului PCRM: „Pentru oficiali, astăzi este ziua ocupaţiei, dar nu a eliberării”…
