Perlele sunt simple stângăcii stilistice, teribilisme lingvistice care pot fi explicate prin lipsa experienţei scrisului, prin tendinţa tinerilor de a se exprima cât mai elevat, cât mai original. De altfel, perle nu mai puţin „scânteietoare” pot fi pescuite în operele scriitorilor sau ale ziariştilor… Unele grave de tot, care nu mai ţin de cultura exprimării, ci de ignoranţă crasă. Tot săptămâna trecută, o prezentatoare TV, de exemplu, comentând un „sondaj” prin care încerca să se demonstreze că lumea e ignorantă pentru că nu ştie data morţii lui Ştefan cel Mare, a încheiat astfel: „Ştefan cel Mare a murit pe 2 iulie 1457 şi a fost înmormântat la Mănăstirea Putna din…Iaşi”. Cum se spune, comentariile sunt de prisos.
Da, problema culturii exprimării există. Se exprimă defectuos nu numai liceenii, ci şi actorii politici… Putem aduce zeci de adevărate „perle” de incultură lingvistică ce populează barbar şi agresiv limbajul politicienilor noştri. O „carieră strălucită” face în ultimii ani expresia „inclusiv ŞI”, în loc de, pur şi simplu, inclusiv. Nu mai vorbesc de celebrul „deci” cu care îşi încep enunţurile toţi intelectualii moldoveni, inclusiv (era să adaog ŞI) cei care luptă pentru puritatea limbii române.
Mai există însă un fenomen cu adevărat îngrijorător care se produce la nivelul limbii vorbite. Ca să înţelegem acest fenomen trebuie să fie cercetate toate aspectele limbii, inclusiv limbajele aflate în afara frontierelor limbii literare – argourile, jargoanele profesionale ale tinerilor, deţinuţilor ş.a.m.d.
…Îmi imaginez ce dificultăţi au avut de învins cei care au dublat în limba română (la Chişinău) cunoscuta peliculă rusească (sovietică) „Djentelmenî udaci” („Gentilomii succesului”), pentru că jargonul puşcăriaşilor utilizat de protagoniştii filmului nu are echivalent în limba română din R. Moldova. În toate limbile există argouri şi jargoane, iar în cele de largă circulaţie se editează şi dicţionare de argouri. Ultimul dicţionar de acest gen, editat în România în 2007, este cel al lui George Volceanov, intitulat „Dicţionar de argou al limbii române”.
…Ascultaţi ce fel de „limbă română” neformală vorbesc adolescenţii, în general, liceenii şi studenţii. E un slang original, constituit din elemente lexicale ruseşti, acomodat morfologiei şi sintaxei româneşti şi ruseşti, care nu poate fi înţeles de vorbitorii mai în etate ai limbii: a chidăni (a elimina, a scoate din joc pe cineva), praşmandovkă (femeie uşuratică), rîla (fizionomie urâtă), a găni (a face mişto din cineva), tufta (obiect nefolositor), a zvizdăni (a lovi), a zacalibi (a zăpăci), a fi puteovîi (a fi înţelept) ş.a. Din acest slang fac parte şi obscenităţile (vulgarismele) – toate de „inspiraţie rusească”. În mod respectiv, la noi nu sunt cunoscute (şi înţelese) argourile din limba română de peste Prut. Cine ştie în RM, de exemplu, că în limbajele neformale de peste Prut cangur înseamnă „moldovean care umblă prin ţară în căutarea unui loc de muncă”, absolvent („infractor cu o singură condamnare la activ”), balercă („prostituată bătrână”), capelmaistru (şeful unei bande de hoţi)?
Limbajul neformal al tinerilor noştri poate fi, desigur, examinat sub aspectul „poluării”, dar el trebuie să devină obiectul de studiu al lingviştilor care, presupun, aproape că nu-l cunosc. Din acest limbaj fac parte nu numai argourile deţinuţilor, ale prostituatelor şi hoţilor, dar şi slang-urile culte ca, de exemplu, cel al utilizatorilor de Internet, care pun deja serioase probleme de ortoepie (pronunţie) şi ortografie (scriere). Avem de-a face cu un fenomen reprobabil care, fireşte, trebuie combătut şi condamnat, dar trebuie şi studiat. De aceea, mă adresez mai tinerilor noştri cititori să intre pe pagina web a TIMPULUI şi să ne dea cât mai multe „perle” din această „zonă”. Poate le transmitem apoi Academiei, ca să pornească editarea unui dicţionar de argouri al limbii române vorbite în R. Moldova.
Sau consideraţi că ceea ce vă rog e o tufta?
