Există două elemente care mi-au atras atenţia şi pe care vreau să le împărtăşesc.
Un prim aspect ţine de pasivitatea celorlalte formaţiuni politice de stânga. Era previzibil că PCRM nu va rata această ocazie pentru a-şi consolida mesajul anti-guvernamental şi propriul electorat. De altfel, este ceva normal ca partidele de stânga să organizeze asemenea manifestaţii la 1 mai. În această situaţie, este neclar de ce Partidul Democrat (care este partid de centru stânga) nu au folosit acest prilej pentru a-şi fortifica poziţia pe acest segment electoral. În mod firesc şi logic, PD ar fi trebuit să fie cel mai interesat să se impună pe acest segment electoral – care este foarte important pentru echilibru politic. Societatea ar fi primit mesaj mult mai optimist dacă la 1 mai in PMAN ar fi fost mii de simpatizanţi ai PD, cu mesaje de natură social-democrată de cât prezenţa lui Oleg Voronin în maiou roşu cu Che Guevara in piept şi „no pasaran!” pe spate. A fost o adevărată palmă dată societăţii imaginea bietului miliardar „pledând” cauza celor pe spatele căruia şi-a croit întreaga avere.
Cel de-al doilea aspect al evenimentelor de la 1 mai ţine de maniera în care presa a reflectat acest eveniment. Posturile TV s-au întrecut la transmisiuni live din PMAN, iar zeci de comentatori şi analişti comentau şi analizau conotaţia istorică a evenimentului. Comuniştii nici nu visau la o asemenea promovare din partea presei democratice. Este complicat de a stabili exact ce a avut impact mai mare – miile de oameni din piaţă sau reflectarea abundentă de mass media democratică.
Este adevărat că în mandatul actualei guvernări opoziţia comunistă beneficiază de un tratament preferenţial atât din partea presei independente şi a celei de stat. Era greu de conceput acum un an, ca mitingurile fostei opoziţii sa fi fost promovate la fel de amplu la toate posturile TV. Acum insă liderii comunişti V. Voronin şi I. Dodon pot fi văzuţi mai des la TV de cât în perioada când erau la guvernare. Este și acesta un beneficiu al democraţiei pentru care a luptat coaliţia liberal democrată. Doar că… privind retrospectiv să nu trecem cu vederea şi riscurile ce pot apărea.
Atitudinea tolerantă a presei democratice faţă de comunişti nu este o premieră. Si până la 2001 opoziţia comunista era omniprezenta în presa scrisă la TV. Şi până la 2001 foştii parteneri din ADR încercau să-i folosească pe comunişti pentru a-şi trage clapa unul altuia. Şi acum ne dau fiori ”manevrele” politice din parlamentul de până la 2001. Să ne amintim cu voturile cui a fost demis guvernul Sturza sau cum democraţii îl purtau pe Voronin în SUA să le demonstreze occidentalilor „faţa umană a neo-comuniştilor moldoveni”.
În 2001 la fel ca şi astăzi existau unii naivi ce credeau în „modernizarea” PCRM. Cum s-a modernizat am văzut cu toţii – prin opt ani de arestări, corupţie şi abuzuri în masă. Eu unu nu am crezut atunci şi nu cred nici acum in posibilitatea de „modernizare” a PCRM. Cât timp Voronin va mai merge pe propriile picioare în acest partid lucrurile esențiale nu se vor schimba niciodata. Iată de ce PCRM rămâne a fi la fel de periculos pentru democraţie.
Experienţa ADR şi a celor opt ani negri de comunism ne-a învăţat clar un singur lucru. Atâta timp cât sunt în opoziţie comuniştii beneficiază din plin de beneficiile democraţiei. Însă atunci când ajung la putere, primul lucru pe care îl fac – demontează mecanismele democratice care ar face posibilă o eventuală alternanţă la guvernare. Asta au făcut ei de la Lenin până la Voronin. Şi aşa vor face in continuare dacă vor fi ajutaţi să revină la putere.
