Expoziţia numără peste 30 de steaguri şi drapele, ce cuprind o perioadă istorică de-a dreptul impresionantă – de la primul steag al dacilor până la drapelul actual al R. Moldova. Majoritatea exponatelor reprezintă copii reproduse minuţios, originalele păstrându-se la muzeele din Bucureşti, Athos, Moscova şi în alte centre de cultură ale lumii.
Potrivit colecţionarului, copiile au fost executate de profesionişti, dar şi de meşteri populari, sub controlul experţilor în domeniu. Din păcate, constată el, o bună parte dintre steaguri şi drapele nu s-au păstrat până în zilele noastre, informaţia despre acestea găsindu-se doar în descrierile mai mult sau mai puţin exacte ale cronicarilor vremii.
Petru Costin spune că steagul geto-dacilor, de exemplu, a fost restabilit după ample consultări cu specialiştii. Fondul expoziţional al Muzeului Serviciului Vamal al Republicii Moldova deţine steagul de luptă de pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare (s-a păstrat numai sub forma unui desen schematic în alb-negru), steagurile de luptă ale domnitorilor Ieremia Movilă şi Mihai Viteazul.
De asemenea, în urma eforturilor de restabilire şi confecţionare, faimoasa colecţie a fost completată cu mai multe drapele de luptă ale unităţilor moldoveneşti din Armata Rusă (sec. XVIII), o serie de drapele din Principatul Moldovei (sec. XIX), ale domnitorilor din acea perioadă, drapelul lui Tudor Vladimirescu, drapelele Sfatului Ţării, Republicii Democratice Moldoveneşti din 1917, Principatelor Unite ale României moderne, drapelele româneşti din perioada interbelică, drapelele RASSM.
Un exponat valoros al colecţiei îl constituie steagul Flotei Maritime a Principatului Moldovei, de la mijlocul sec. XIX, fapt care aminteşte de perioada în care Moldova a avut ieşire la mare. Expoziţia se încheie cu drapelul actual al Republicii Moldova, inclusiv schiţele variantelor propuse, în 1990, de Comisia de elaborare a drapelului naţional.
