Elena Cojocari, vicedirector pentru programe culturale și educative al Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală, a spus că „Săptămâna Luminată la muzeu” este organizată cu scopul de a păstra vii tradițiile pascale. „Conform tradiției, de Paști, nu numai sfințim pasca, ouăle și ne bucurăm că Hristos a Înviat, dar facem și horă în sat, ne dăm cu scrânciobul pentru fiecare ou, lumea iese și își arată straiele noi, care se cumpărau special cu această ocazie. Straiele noi erau, pe timpuri, cel mai mare cadou de Înviere. „Săptămâna Luminată la muzeu” este o tradiție multianuală, sărbătorită, de obicei, cu genericul „A treia zi de Paști”, susține directorul adjunct al muzeului.
„Pasca se prepară din dragoste”
Potrivit aceleiași surse, expoziția de pâine pascală are scopul de a sensibiliza opinia publică privind formele tradiționale de coacere a păștii și a pâinii de pomenire în diversitatea locală: pasca cu brânză, cozonacul, pupăza, burnăcelul, hulubașul, cristata etc. Din păcate, menționează Elena Cojocari, etnologii au constatat că, în ultimii ani, prepararea pâinii pascale a trecut în memorie pasivă. Însă așa cum pasca este considerată un aliment sacru în tradiția autohtonă, muzeul și-a propus să păstreze și să transmită mai departe obiceiul străbun.
„Pe lângă concerte, muzeograful Corina Rezneac a insistat să organizăm și o expoziție de pâine. Am susținut-o din tot sufletul, pentru că lumea face acasă pască, care se sfințește și se mănâncă până la ultima firimitură. Astfel, am cerut participanților să coacă pâine și să o aducă la expoziție. Avem două tipuri de pască: cea dulce și cea obișnuită, iar 90 la sută dintre oameni o preferă pe cea obișnuită. Ea se prepară din apă, sare, făină, drojdie și dragoste, iar dragostea este pe primul loc. Mai mult, evident că grâul, făina și pâinea pentru noi, cei care ne-am născut în spațiul basarabean, are o semnificație deosebită”, povestește Elena Cojocari.
Ea precizează că, de obicei, pasca se coace joi, înainte de Paști. „Atunci gospodina se scoală dimineața, ia apă neîncepută de la fântână, face rugăciunea, pune aluatul la dospit și pregătește pâinea. Desigur, sunt foarte multe varietăți de a o coace, dar, din păcate, lumea le uită și tot mai puțini fac pască. În ultimul timp, mulți o cumpără de la magazin”, afirmă aceeași sursă.
Pâinea de ritual de la Mingir
Prezentă la eveniment, directoarea Muzeului de Istorie și Etnografie din s. Mingir, Elena Micros, a spus că dorește mult să promoveze metodele de coacere tradițională a pâinii, „așa cum cocea odată mama la cuptor”. „Ne-am dori ca să cunoască toată lumea pâinea de ritual de la Mingir și semnificația acesteia, și desigur ingredientele pe care le folosim. Mai întâi de toate, nu putem vorbi despre pâinea de ritual fără să invocăm credința noastră ortodoxă, la baza căreia stau elementele religioase și anume făina, care reprezintă viață, suflet. La fel cum grâul se pune în pământ ca să încolțească, să putrezească, asemenea și omul, trecând din viață, se îngroapă pentru a învia. Folosim și apa, care simbolizează botezul Domnului, și sarea, care e știința despre Dumnezeu. Pâinea de Paști se deosebește de cea obișnuită pentru că este îndulcită. Mă refer la cozonac, care are la bază făină, ou, zahăr și mirodenii. Noi cu drag facem această pâine, pentru că așteptăm cu nerăbdare Învierea Domnului și ne punem toată speranța noastră în Mântuitorul Nostru, Iisus Hristos, că ne va ierta toate greșelile”, a menționat Elena Micros.
Și meșterul popular Eugenia Moldovan a relatat despre tradițiile moldovenești, care trebuie promovate mai ales de Paști. Aceasta confecționează diferite lucrări din fibre vegetale, dar se bucură că a reușit să facă și câteva copturi cu desene.
La muzeu se păstrează ouă încondeiate din 1889 încoace
Eugenia Moldovan participă și la expoziția-târg de ouă încondeiate și obiecte din paie și lemn cu subiect pascal, alături de Studioul „Tezaur” și meșterul popular Ion Dascăl de la Centrul de Cultură și tineret din municipiul Bălți.
„Am încondeiat ouă cu o săptămână înainte de Paști, împreună cu toți doritorii. Este un lucru destul de migălos, mai ales că lucrezi cu ceară fierbinte și, dacă nu te frigi tu, îl frigi pe altul sau îți murdărești hăinuța, ceea ce nu este prea bine. De aceea organizăm încondeierea nu cu cei mici, ci cu persoanele mai în vârstă, în special, cu profesorii de educația tehnologică, care cunosc această tehnică. De obicei, ouăle desenate cu migală nu sunt pentru consum, ci pentru frumusețe. Aceste ouă sunt ca o rugăciune a sufletului, pe care o spui cu sfințenie”, mai spune Elena Cojocari.
Vicedirectotul muzeului din Chișinău adaugă că ouăle pascale trebuie să fie roșii, reprezentând un simbol al răstignirii și învierii Domnului. În depozitele Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală se păstrează până astăzi ouă încondeiate încă de la înființarea instituției, din 1889. „Înainte se aplica pe ele, cel puțin, o frunzuliță de pătrunjel. Fiecare gospodină voia să arate ceva deosebit, de aceea ouăle erau ornamentate în diferite feluri. Însă a fost o perioadă mai dificilă, când a existat RSSM și oricare tradiție religioasă era interzisă. Frații mei mai mari spuneau că nu erau primiți în școală, dacă aveau în geantă pască sau ouă roșii. Și pentru mine a fost un șoc, când dirigintele nostru, profesor de istorie, ne spunea că nu trebuie să mergem la biserică, nici să sfințim pasca, nici să vopsim ouăle”, își amintește sursa citată.
O carte despre corul „Doina Codrului”
În cadrul evenimentului, a fost lansată și o expoziție cu circa 80 de fotografii cu pietre de mormânt. „În opinia mea, această expoziție este un fel de stonehenge din Moldova, un fel de Piramide egiptene. Dacă egiptenii construiau piramide pentru faraoni, la noi este important ca fiecare om să aibă crucea sa pe mormânt. Conform tradiției, aceste pietre ne demonstrează imaginarul ortodox despre cum văd oamenii viața de apoi”, consideră vicedirectorul.
Tot ieri, la același muzeu, a avut loc și lansarea cărții „Doina Codrului din Lozova, 110 de activitate” de Mihai Ursu și Ion Mămăligă. Este un volum despre corul „Doina Codrului” din localitatea menționată, în care au evoluat foarte mulți artiști amatori, începând cu anul 1908. „Autorii au descris activitatea colectivului coral în zeci de ani de restriște de-a lungul sec. al XX-lea. R. Moldova a trecut prin două războaie mondiale, prin unire și dezbinare, prin colectivizare și revenire la albia națională, timp în care colectivul de artiști amatori s-a îmbogățit cu voci tinere, s-a bucurat de distincții de onoare: o diplomă oferită de Regele Carol a II-lea al României, titlul de Cor Popular și Cor Model”, relatează Elena Cojocari. După lansarea de carte, participanții au avut ocazia să asculte un recital inedit al acestui cor, al cărui dirijor este maestrul în artă Gheorghe Pascaru.
În viziunea Elenei Cojocari, nu doar exodul populației peste hotare este motivul din care tradițiile moldovenești se uită, după cum cred mulți. „Pe de o parte, migrația, despărțirea familiilor, a cauzat într-adevăr dispariția multor tradiții. Dar, pe de altă parte, acest fenomen, din contră, a conservat tradițiile respective. Având prieteni în mai multe colțuri ale lumii, pot spune că aproape toate comunitățile de moldoveni postează fotografii cu ouăle roșii și pasca cu care merg la biserică de Paști. Îndepărtarea de casă acutizează sentimentul de a păstra vechile datini”, conchide vicedirectorul Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău.
