La începutul anilor ’90, odată cu mișcarea de eliberare națională, scriitorii erau considerați drept eroi și reprezentanți ai elitei naționale a R. Moldova. Astăzi, într-un secol al tehnologiilor informaționale, se pare că munca oamenilor de litere nu mai este apreciată, iar librăriile au doar o categorie îngustă de cumpărători. TIMPUL a discutat cu mai mulți editori și scriitori de la noi, căutând să afle dacă moldovenii mai cumpără cărți și cum lectura poate influența o societate.

Gheorghe Erizanu, directorul editurii „Cartier”, menționează că principala problemă în acest sens este că populația activă a R. Moldova a plecat la muncă și s-a stabilit peste hotare, iar în țară au rămas mai puțin oameni care citesc. „Acum nici vinul din sate nu mai are cine-l cumpăra, pentru că bețivii au murit, iar alții nu mai sunt. Avantajul nostru este că vindem cărți și în România, și în Franța, iar prin librăria online, cărțile pot fi cumpărate oriunde în lume. Totuși, în librăriile „Cartier” vin cititori, în mod special, la evenimentele pe care le organizăm și noi încercăm să cuprindem diferite sfere. De exemplu, romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Țîbuleac a fost vândut în circa cinci mii de exemplare, timp de un an. În timp ce „Moldova: oameni, locuri, bucătărie şi vin” a Angelei Braşoveanu și a lui Roman Rybaleov, care are un preț mare, a fost cumpărată de 1500 de oameni în mai puțin de o lună”, adaugă fondatorul editurii „Cartier”.

„O societate care nu are cultură trăiește așa cum trăim noi”

De asemenea, editorul atenționează că am ajuns în situația când trebuie să recâștigăm și să reeducăm cititorul. Până acum, explică Erizanu, scriitorii care făceau parte din programul școlar, apăreau în 500 de exemplare și abia în ultimul timp apar ediții noi ale acestor opere. „M-am întâlnit întâmplător cu un autor de-al editurii „Cartier”, stabilit în Germania care, atunci când a văzut că romanul „Zbor frânt” de Vladimir Beșleaga a ajuns la ediția a XVII-a, se uita la maestru ca la un Dumnezeu”, conchide editorul.

Mai mult, șeful de la „Cartier” crede că, dacă la nivelul politicilor culturale și în mass-media s-ar vorbi mai mult despre cărți, atunci moldovenii ar citi la fel de mult ca francezii. „Dacă vă uitați în mass-media franceză, atunci veți vedea că în fiecare ziar apare câte o cronică la o carte și în cadrul buletinelor de știri există rubrici despre cărți, în timp ce în mass-media autohtonă așa ceva se întâmplă doar sporadic. O societate care nu are cultură trăiește așa cum trăim noi. Adică, o societate e prosperă nu prin minereuri sau prin cernoziom, dar prin cultura oamenilor pe care-i are. De exemplu, Luxemburgul nu are nimic, dar este una dintre cele mai confortabile țări din lume”, subliniază Gheorghe Erizanu.

„Moldovenii cumpără mai puține cărți decât nemții, francezii și spaniolii”

Scriitorul Emilian Galaicu-Păun nu se grăbește să tipizeze cititorii din R. Moldova, dar recunoaște că față de nemți, francezi, spanioli, italieni sau chiar maghiarii și bulgarii, moldovenii cumpără mai puține cărți. Totuși, spune scriitorul, „sunt anumite lansări la care se cumpără zece cărți, dar sunt și lansări la care se cumpără peste o sută de exemplare, cum a fost în cazul Tatianei Țîbuleac”…

Însă, analizând fenomenul, Galaicu-Păun este de părere că nu există un raport direct între cumpărarea și cititul cărților, deoarece o carte cumpărată poate avea mai mulți cititori. „Pe de altă parte, ca editurile să continue să publice cărți, ele trebuie cumpărate. Altminteri, riscăm să adunăm stocuri de cărți nevândute și atunci este calea directă spre faliment”, a menționat poetul.

Din observațiile personale, Emilian Galaicu-Păun a descoperit în ultimii ani două categorii de cititori. Prima ar fi formată din profesioniști în ale lecturii, iar cea de-a doua – din oameni care vin la librării „cu o fotografie pe telefon și spun că vor acea carte, fără să fie în stare măcar să pronunțe titlul ei sau numele autorului”. „Cel puțin, prin selecțiile pe care le facem, noi mizăm pe prima categorie de cititori, care sunt tot mai exigenți și din punctul de vedere al selecției, dar și al felului în care arată cartea. Însă, din păcate, această categorie de cititori este foarte îngustă și pe an ce trece se subție tot mai mult. Deoarece foarte mulți din acești cititori, pe care-i cunosc, pleacă la studii peste hotare sau se stabilesc acolo pentru un nou job”, specifică scriitorul.

„Lectura presupune un fel de angajament pentru a trăi în lumea valorilor”

Emilian Galaicu-Păun explică dezinteresul multor concetățeni pentru cărțile bune prin faptul că lectura presupune nu doar un anumit nivel de cultură, dar și un fel de angajament pentru a trăi în lumea valorilor. „Or, realitatea noastră te descurajează, la noi toate promovările, începând cu cele sociale, nu mai vorbesc de cele politice, nu se fac pe criterii valorice. E un mare decalaj între o anumită lume valorică și relieful societății care a promovat în ultimele decenii tot ce vreți, numai nu performanța și excelența”, adaugă scriitorul.

În aceeași ordine de idei, el nu neagă faptul că societatea noastră este în mare parte incultă. Problema principală, în viziunea sa, ar fi „că de la bun început s-a construit statul, dar nu s-a construit o societate civilă”. „Noi avem o masă de alegători, dar nu avem societate civilă care să reacționeze la inepțiile politice și care să se regăsească în valorile culturale, așa cum există în democrațiile cu tradiție. Societatea noastră civilă este într-o fază incipientă, la noi mai degrabă au fost niște poluri de atracție în anumite partide, care au redirecționat discuția într-un câmp politic, mai mult decât într-un câmp social. Dacă acești oameni se consultau anume pe teren social, astăzi aveam o altfel de societate. Totuși, atâta vreme cât există oameni care au certe performanțe în domeniul artistic, cultural etc., nu este corect să facem generalizări referitor la lipsa de cultură a moldovenilor”, este convins Emilian Galaicu-Păun.

„Cărțile niciodată nu au fost o prioritate pentru basarabeni”

La rândul său, criticul literar Mircea V. Ciobanu, redactor şef al editurii „Ştiinţa”, susține că în R. Moldova se cumpără mai puține cărți decât în alte țări, chiar dacă acestea sunt mai ieftine. „Am să vă răspund ca într-un vechi banc: la noi cărțile se vând, doar că nu se cumpără. Cititori avem, dar, din păcate, nu prea avem cumpărători de cărți. O fi fiind la mijloc salariile mici, deoarece unii spun că sunt scumpe cărțile, dar ele costă atât cât valorează producția lor și asta chiar nu depinde de noi”, ne asigură redactorul.

El recunoaște că lipsa de lecturi bune afectează calitatea vieții unui om sau a unei societăți, însă acest lucru, deși este regretabil, poate fi ușor explicat. „În general, viața este construită pe temeiurile unor experiențe intelectuale, educative etc. și, în cazul în care acestea nu există, oamenii fie sunt manipulați foarte ușor, fie continuă să trăiască o viață comodă, fără a se deranja că nu este cea mai perfectă posibilă”, spune criticul. Anume din cauza lipsei de lecturi, constată el, moldovenii pot fi dezinformați și ușor de manipulat. „Orice prostie spusă de un politician, care vrea să manipuleze, poate fi taxată imediat de un om care este bine informat. Atunci când batem obrazul jurnaliștilor că trebuie să se informeze din mai multe surse, de fapt, asta ar trebui să o spunem cititorului. Pentru a nu fi manipulat, el trebuie să se informeze din mai multe surse credibile, deoarece ascultând mai multe opinii, cititorul se va dumeri mai ușor. Însă, pentru a putea face acest lucru, un om trebuie să aibă experiența lecturilor bune și să-l enerveze textele proaste”, este de părere criticul literar.

De cealaltă parte, dramaturgul Dumitru Crudu are impresia că interesul față de lectură este în continuă creștere. „Consider că în prezent se cumpără și se citesc cărți mai mult decât altădată. Iar explicațiile ar fi că oamenii sunt ființe care au nevoie de ficțiune și vor să evolueze spiritual. Mai mult, în ultimul timp apar din ce în ce mai multe cărți bune, iar oamenii vor să le aibă. De exemplu, acum e la modă autorul norvegian Karl Ove Knausgård cu romanul „Lupta mea”, care a fost publicat la „Litera”, iar la noi este Tatiana Țîbuleac cu romanele „Vara în care mama a avut ochii verzi” și „Grădina de sticlă”, care se vând ca pâinea caldă”, se dă cu părerea scriitorul.

Tatiana Țîbuleac, ne-a spus că nu știe prin ce au reușit cele două romane ale sale să trezească interes, dar se bucură de acest fapt și mulțumește cititorilor. Totodată, scriitoarea a precizat că, aflându-se în afara țării, i se pare că asistăm la o întoarcere spectaculoasă către lectură, mai ales în rândurile tinerilor. „În plus, este firesc ca tot mai mulți cititori să aleagă cartea electronică – cu mult mai ieftină, mai accesibilă și având avantajul unei transportări mai facile. De asemenea, cred că în Moldova se citește (și) literatură de calitate. Mai mult decât atât, avem și avantajul literaturii ruse, pe care cei mai mulți o pot citi în original”, adaugă Tatiana Țîbuleac.