Cele trei mari probleme ale economiei Republicii Moldova sunt cererea de piață insuficientă, dificultățile financiare și lipsa forței de muncă calificate. Acesta este diagnosticul făcut de expertul Stas Madan care a explicat, într-un interviu pentru HotNews, care sunt provocările noului premier al Republicii Moldova, Alexandru Munteanu.
Noul Guvern de la Chișinău va fi condus de un premier cu experiența în mediul economic privat, în special în gestionarea companiilor de investiții. În 2016, Alexandru Munteanu a fondat o companie de investiții, 4i Capital Partners, cu operațiuni în Europa de Est.
Președinta Maia Sandu l-a desemnat pe Alexandru Munteanu pentru funcția de prim ministru, iar acesta urmează să fie votat de Parlament, unde PAS deținea majoritatea. Liderul partidului, Igor Grosu, spunea că profilul de economist al viitorului premier, este necesar pentru a „valorifica rapid” pachetul UE de 1,9 miliarde de euro. HotNews.ro a discutat cu experul Stas Madan de la Centrul analitic independent de la Chișinău, Expert-Grup, pentru a afla ce probleme va trebui să rezolve în primul rând noul cabinet de miniștri din Republica Moldova.
„Riscul major este să implementăm mecanic regulamentele europene, fără adaptare”
– Domnule Madan, care sunt principalele probleme economice și cum ar trebui abordate? De exemplu, vorbim despre o recesiune economică în care se află țara noastră – care ar fi soluțiile și principalii pași pe care ar trebui să-i întreprindă noul Guvern?
– Stas Madan: Este important să ne raportăm la ceea ce spune mediul de afaceri. Dacă ne uităm la cercetarea realizată trimestrial de Biroul Național de Statistică privind tendințele în activitatea economică a firmelor, atunci când acestea sunt întrebate care sunt principalele limitări în activitatea lor, topul celor trei probleme este următorul: cererea de piață insuficientă, dificultăți financiare și lipsa forței de muncă calificate.
Cred că acesta este un bun punct de plecare pentru stabilirea agendei economice. Inclusiv la nivel macroeconomic, la noi se vorbește mult despre deficitul bugetar sau despre datoria publică, dar acestea nu sunt, în realitate, probleme majore.
Cea mai mare provocare rămâne deficitul de cont curent și deficitul comercial. Iar acestea se corelează direct cu problema numărul 1 semnalată de firme – cererea de piață insuficientă.
De aceea, principala prioritate economică a viitorului Guvern ar trebui să fie stimularea productivității și a exporturilor, precum și substituirea importurilor, pentru echilibrarea balanței de plăți externe. Ar fi necesar să se lucreze atent cu nomenclatorul combinat al mărfurilor: să vedem unde suntem competitivi, unde nu, și să adoptăm măsurile necesare pentru a debloca acele constrângeri care limitează productivitatea și competitivitatea companiilor din Republica Moldova.
O altă mare problemă, care a persistat în ultimii ani și care, cred, va fi dificil de rezolvat și pentru viitorul Guvern, ține de atragerea investițiilor străine directe.
Avem, pe de o parte, războiul la hotar, ceea ce creează reticență, dar pe de altă parte, avem un candidat la funcția de premier cu o experiență vastă în domeniul investițiilor. Cred că trebuie depuse în continuare eforturi maxime pentru a spori atractivitatea investițională a țării, dar, mai ales, pentru a convinge firmele să vină efectiv să investească aici. Riscul de securitate ține în continuare multe companii la distanță de Republica Moldova.
Întrebarea este cum putem crea mecanisme, poate cu sprijin extern, care să ne ajute să atragem mai multe investiții străine directe. O altă mare prioritate ține de agenda de europenizare a țării. Ceea ce am în vedere este că trebuie să transpunem mii de directive și regulamente europene. Riscul major este să o facem mecanic, fără adaptare, iar acest lucru poate avea efecte adverse asupra economiei.
Trebuie să înțelegem că integrarea europeană presupune, în multe sectoare, schimbarea regulilor de joc, ceea ce va afecta inevitabil și firmele. De aceea, mediul de afaceri trebuie implicat mult mai activ în acest proces. Guvernul, la rândul său, trebuie să investească mai multe resurse în analiza de impact și în testarea fezabilității măsurilor ce urmează să fie implementate.
Avem chiar în aceste zile exemplul amânării aplicării TVA la importul de autoturisme, din cauza problemelor tehnice cu sistemele informaționale. Astfel de situații, pe viitor, vor fi zeci sau chiar sute, pe măsură ce vom adopta legislația europeană. Este foarte important să se asigure o predictibilitate rezonabilă pentru mediul de afaceri și să se investească în analiza de impact a fiecărei decizii.
Mai ales că, în cazul regulamentelor europene, acestea trebuie implementate exact. Dar, în cazul directivelor europene, statele au o anumită marjă de flexibilitate – pot adapta implementarea la specificul național. Aici este mult de lucru: să nu preluăm mecanic prevederile, ci să le adaptăm la realitățile și specificul economiei noastre.
„Inflația este în descreștere și a ajuns în luna septembrie la 6,9%”
– Dacă puteți să ne oferiți câteva date de referință privind situația economică a Republicii Moldova. De exemplu, știm că inflația cumulativă a fost de aproape 70% în ultimii patru ani, explicabilă prin pandemie și război. Dar, dincolo de asta, ce alte cifre arată cât de complicată este situația economiei noastre?
– Putem lua ca exemplu datele Băncii Naționale privind deficitul de cont curent, care, raportat la PIB, este unul destul de înalt. Așa cum am menționat, aceasta este o constrângere serioasă. Totuși, dacă privim cele mai recente date statistice, există și un aspect pozitiv: noul guvern vine pe un fundal economic mai favorabil decât defavorabil.
Inflația a fost, într-adevăr, foarte mare în ultimii patru ani, dar șocul s-a consumat, s-a absorbit. În lunile următoare, inflația va intra în ținta stabilită de Banca Națională, adică 5%, cu o deviație de plus-minus 1,5%. Inflația este în descreștere și a ajuns în luna septembrie la 6,9%, iar tendința va continua. Asta înseamnă că, din perspectiva prețurilor, care au fost o presiune socială foarte mare, noul guvern va avea o presiune mai redusă. Astfel, va putea utiliza mai multe resurse pentru dezvoltare, nu doar pentru gestionarea crizelor punctuale.
– În privința balanței comerciale – războiul este, desigur, un factor obiectiv. Dar statul ar fi putut face ceva pentru a diminua impactul?
– Da, și aici există probleme. În ultimii doi ani, guvernul a aprobat un document bun – Programul Național de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exporturilor. Agenția de Investiții a fost reorganizată, însă dispune în continuare de resurse limitate pentru activități de anvergură. Din punct de vedere investițional, Republica Moldova, exceptând Belarus, care este parte implicată indirect în conflict, este singurul vecin al Ucrainei care nu are garanții reale de securitate. Toți ceilalți vecini sunt membri NATO, ceea ce le oferă investitorilor o „plasă de siguranță”. În cazul nostru, trebuie să convingem investitorii că țara este în afara pericolului și că pot investi în siguranță, inclusiv cu posibilitatea de a-și repatria profiturile.
– Și în ceea ce privește lipsa forței de muncă – ar trebui să atragem lucrători din străinătate sau să valorificăm resursele interne?
– Cred că trebuie să acționăm în ambele direcții. Pe de o parte, s-au făcut deja mai multe modificări legislative pentru a facilita importul forței de muncă din străinătate, Parlamentul precedent a adoptat astfel de modificări, iar viitorul guvern probabil va continua această linie. Pe de altă parte, s-a pus prea puțin accent pe valorificarea forței de muncă potențiale din interiorul țării.
Avem un paradox: rata șomajului este una mică, de 3–4%, dar rata populației economic active este una dintre cele mai scăzute din Europa. Asta înseamnă că există rezerve interne semnificative care pot fi aduse pe piața muncii. Aceasta ar trebui să fie o prioritate, deoarece, tradițional, la noi s-a investit foarte puțin în măsuri active de ocupare a forței de muncă, cum ar fi cursurile de formare profesională sau programele de recalificare.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă are, în teorie, o gamă variată de programe, dar toate sunt foarte slab finanțate. Comparativ cu alte state din regiune, Republica Moldova alocă sume relativ mici pentru măsuri active de ocupare. Viitorul Guvern ar trebui să acorde o atenție sporită valorificării acestor resurse interne, pentru ca mai mulți oameni să poată fi integrați pe piața muncii și, astfel, să se reducă deficitul de forță de muncă.
Economia Republicii Moldova în cifre
- Rata cumulată a inflaţiei în perioada august 2021-august 2025 a fost de 66,70%, principalele cauze fiind pandemia de COVID-19 și războiul din Ucraina. Totuși, situația s-a stabilizat în acest an, precizează expertul Stas Madan.
- Conform datelor Băncii Naționale a Moldovei, în trimestrul I 2025, deficitul contului curent al balanței de plăți a totalizat -1,02 miliarde de dolari și s-a majorat de 2,3 ori comparativ cu perioada similară a anului 2024, printre motivele fiind creșterea substanțială a deficitului comerțului exterior cu bunuri. Deficitul contului curent arată că fluxul financiar de intrări din relațiile economice internaționale este mai mic față de cel de ieșiri.
- Rata de ocupare în categoria în grupa de vârstă de 20-64 ani era 54,2% în trimestru II. Comparativ cu România (69,3%), de exemplu, Republica Moldova are un indicator mai slab, semnal al unei mobilizări reduse a forţei de muncă sau al altor bariere, cum ar fi economice, demografice, structurale. În termeni anuali, în 2024, rata de participare la forța de muncă a populației în vârstă de 20-64 ani a constituit 59,1%, fiind în creștere față de nivelul anului trecut (în 2023 – 58,4%). În anul 2024, rata de ocupare a forței de muncă în Uniunea Europeană a atins 75,8%. Pe de altă parte, angajatorii se plâng pe lipsa angajaților.
- Câștigul salarial mediu lunar brut în Republica Moldova a constituit 15.470,6 lei (aproximativ 800 euro – n.r.) în trimestrul III 2025, înregistrând o creștere de 10% față de trimestrul II al anului 2024 și de 6,2% comparativ cu trimestrul I al anului curent.
- Potrivit datelor oficiale, indicele câștigului salarial real, calculat ca raport între indicele câștigului salarial nominal brut și indicele prețurilor de consum, a fost de 101,9% față de trimestrul II 2024. Aceasta înseamnă că salariul mediu s-a majorat, în termeni reali, cu 1,9%.
