Cadoul de 1.000 de lei pentru elevi revine ca datorie: părinții, somați să restituie banii

Cadoul electoral de 1.000 de lei oferit elevilor s-a transformat, pentru multe familii, într-o notă de plată neașteptată. Fostul premier Ion Chicu afirmă că părinții au început să primească scrisori oficiale prin care Casa Națională de Asigurări Sociale le cere să returneze suma, pe motiv că ar fi fost acordată nejustificat. Mai grav, unele notificări indică o obligație de plată aproape dublă, în jur de 2.000 de lei, ceea ce a stârnit nedumerire și revoltă în rândul beneficiarilor.

Potrivit acestor familii, scrisorile au venit fără o explicație clară privind criteriile folosite pentru revizuirea listelor. Oamenii spun că nu li s-a cerut niciodată documentație suplimentară la momentul acordării ajutorului și că notificarea primită acum pare să contrazică informațiile oficiale comunicate anterior. Mulți părinți vorbesc despre presiune administrativă, mai ales că termenul limită de restituire este de doar zece zile.

Ion Chicu cere public Ministerului Educației și Casei Naționale de Asigurări Sociale să explice cine a alcătuit inițial listele, cine le-a modificat și în baza cărei legi sunt somați oamenii să întoarcă banii. El acuză autoritățile că au folosit părinții și elevii pe post de decor electoral, distribuind ajutorul înainte de alegeri, iar acum, după scrutin, condițiile sunt schimbate retroactiv. Situația ridică semne de întrebare privind transparența, legalitatea și corectitudinea administrării schemei.

Experții în politici sociale atrag atenția că astfel de episoade subminează încrederea populației în instituțiile statului. Comunicarea deficitară, lipsa unor criterii uniforme și avertizările drastice privind restituirea creează confuzie și anxietate, în special în familiile cu venituri reduse. Specialiștii spun că orice corecție într-o schemă socială trebuie însoțită de explicații detaliate, perioade de tranziție și proceduri de contestare, nu de notificări care lasă impresia unei pedepse colective.

Pentru părinți, problema nu mai ține doar de bani, ci de modul în care statul își asumă responsabilitatea pentru propriile decizii. Mulți se întreabă de ce un ajutor promis și distribuit oficial a fost recalificat ulterior ca datorie și de ce familiile sunt puse să plătească pentru erorile administrative ale instituțiilor. Până la clarificări oficiale, tensiunea rămâne, iar sentimentul general este că, din nou, cei mai vulnerabili sunt prinși la mijloc între promisiuni politice și birocrație.