În plină criză a prețurilor, când oamenii își calculează fiecare cheltuială, aleșii au reușit performanța de a se mobiliza rapid – nu pentru a reduce costurile, ci pentru a bloca ieftinirea apei. Senatul a respins proiectul care ar fi limitat la cel mult 3 lei prețul unei sticle de 0,5 litri în aeroporturi, gări, stații de metrou și benzinării, locuri unde consumatorii nu au alternative reale și sunt adesea nevoiți să plătească 8–10 lei pentru un produs de bază. Măsura era gândită ca o protecție minimă, însă pentru legislativ a părut prea mult.
Situația contrastează puternic cu practicile din multe state europene, unde pasagerii au acces gratuit la apă potabilă în aeroporturi sau unde prețurile sunt strict reglementate pentru a preveni abuzurile comercianților. Modelul occidental pune confortul și sănătatea consumatorului pe primul loc, considerând apa o necesitate, nu un lux. Diferența arată nu doar o abordare economică diferită, ci și o cultură administrativă în care protecția cetățeanului este tratată ca prioritate.
În România, însă, interesul consumatorului rămâne în coada listei, după profitul lanțurilor comerciale și lobby-ul operatorilor. Proiectul respins în Senat a reaprins discuția despre accesul la produse esențiale și despre cât de vulnerabili sunt călătorii în fața prețurilor impuse în zone unde alte opțiuni lipsesc. O sticlă de apă ajunge să coste cât o masă ieftină, iar oamenii sunt puși în situația de a plăti exagerat pentru o nevoie de bază.
Reprezentanții industriei susțin că plafonarea ar distorsiona piața, însă organizațiile pentru protecția consumatorilor afirmă că exact piața actuală este cea distorsionată: concurența nu există, iar prețurile sunt formate într-un mediu fără alternative reale. Pentru mulți, faptul că o astfel de inițiativă a fost respinsă atât de repede ridică întrebări despre influența economică și despre modul în care sunt protejate interesele cetățenilor.
Responsabilitatea deciziei trece acum la Camera Deputaților, care va avea ultimul cuvânt. Pentru pasageri, miza este simplă: dacă apa rămâne un produs de lux în aeroporturi și gări sau dacă statul decide că, măcar în cazul unei necesități vitale, trebuie trasată o limită. Până atunci, politicienii transmit prin votul lor un mesaj limpede: setea de bani pare mai importantă decât setea reală a oamenilor.
