Războiul din Golf a început la unul militar, însă este in primul rând un război economic și informațional.
Un război economic
Războiul este unul economic, pentru că prețul petrolului a explodat. La prețul care se apropie de 150 de dolari barilul, inflația crește. Asta înseamnă că Federal Reserve nu poate reduce dobânzile, așa cum insistă președintele Donald Trump. Cu dobânzi mari, datoria publică de 36.000 de miliarde de dolari a SUA va fi tot mai greu de susținut. Dobânzile actuale sunt la fel de mari cât bugetul Pentagonului (de aproape o mie de miliarde de dolari). În aceste condiții, dolarul slăbește, iar inflația continuă să crească.
La ultimul șoc petrolier, în timpul războiului dintre Iran si Irak, Statele Unite aveau o datorie de doar 30% din PIB, iar șocul a creat o criza puternică în America. Acum, datoria SUA este de 120% din PIB – o economie care nu poate decât să absoarbă mult mai greu un asemenea șoc.
În aceste condiții, președintele Donald Trump a ridicat temporar sancțiunile impuse exporturilor de petrol ale Rusiei. A ridicat și sancțiunile secundare impuse Indiei, clientul energetic al Rusiei. Rusia este marele beneficiar al războiului din Golf.
Sistemul petrodolarilor este amenințat
Războiul din Iran este unul economic pentru că a defectat sistemul petrodolarului, creat în anii 1970, după criza petrolieră produsă de războiul de Yom-Kipur, în 1973. Regula este ca prețul petrolului să fie stabilit în dolari. Cu dolarii încasați monarhiile din Golf cumpără datoria americană, în vreme ce SUA se angajează să mențină securitatea în Golf. Folosirea dolarului ca armă – prin valuri de sancțiuni, cel mai recent împotriva Rusiei – a redus din încrederea de care se bucura moneda americană în acest sistem.
Acum, regimul de la Teheran a schimbat regula jocului. Nu a închis strâmtoarea Hormuz, ci a instituit o taxă de trecere. Nu este vorba de bani, ci de aliniere geopolitică. Aceasta nu este o tactica militară, ci una economică.
Să redeschidem strâmtoarea deschisă
La nivel informațional lupta nu este doar pentru a câștiga susținere publică în Occident pentru regimul ayatollahilor sau viceversa. Este vorba de a ține strâmtoarea Hormuz deschisă, dar și închisă. De a permite trecerea unor nave și de a nu o permite. Niciuna dintre declarațiile liderilor de la Washington, de la Bruxelles, din statele europene sau din Golf nu este limpede.
În Europa, cancelarul Friedrich Merz și șefa diplomației europene, Kaja Kallas, vorbesc despre necesitatea de a ”menține deschisă” strâmtoarea Hormuz. Pe 17 martie, vorbind la Paris, președintele Emmanuel Macron a declarat că Franța nu va participa ”la operațiuni pentru deschiderea sau eliberarea Strâmtorii Hormuz” în condițiile continuării luptelor. Strâmtoarea este când deschisă, când închisă. De la disputa privind originea virsului SarsCov-19 (naturala sau într-un laborator din China), nu a mai existat un asemenea ping-pong.
Între timp, prin strâmtoare nu mai trec peste o sută de nave zilnic, așa cum se întâmpla înaintea războiului. Trec însă cate 2-3 nave încărcate cu petrol aparținând țărilor care roagă Iranul frumos să permită trecerea – în special China, India, dar și un armator grec (acuzat că ar fi dat nave pentru flota din umbră a Rusiei). Pe de altă parte continuă dezbaterea pentru redeschiderea strâmtorii deschise.
Lucrați de acasă, reduceți deplasările
Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a ținut sa amintească de criza energiei din 2022 si recomandările unor guverne europene pentru reducerea consumului de energie electrică. Pentru moment, IEA recomandă reducerea consumului de carburanți. Cere țărilor membre, inclusiv Australia, Marea Britanie și Statele Unite, să ia măsuri de urgență pentru reducerea cererii de petrol, după loviturile militare asupra Iranului care au declanșat cele mai semnificative perturbări ale aprovizionării din istoria pieței globale de petrol.
IEA recomandă lucrul de acasă, acolo unde este posibil, pentru a economisi benzină. Reducerea limitelor de viteză pe autostrăzi cu cel puțin 10 km/h pentru a diminua consumul de combustibil. Încurajarea transportului public pentru a reduce cererea de petrol. Limitarea accesului mașinilor în marile orașe printr-un sistem de rotație a numerelor de înmatriculare. Redirecționarea utilizării GPL din transport pentru a-l păstra pentru nevoi esențiale, precum gătitul. Încurajarea gătitului electric și a altor opțiuni pentru a reduce dependența de GPL.
Restricții pentru jurnaliștii din regiune
Despre ce se întâmplă cu adevărat în războiul din Golf este greu de aflat, la fel ca și în cazul Ucrainei. Ceața războiului este tot mai densă. Fostul președinte iranian Mahmoud Ahmadinejad a fost asasinat în prim zi a războiului, pentru a învia la câteva zile după aceea. Jurnaliștii care acoperă războiul din Orientul Mijlociu se confruntă cu restricții și cenzură tot mai mari impuse de guverne și grupuri armate, reporterii fiind opriți și interogați sau chiar reținuți, arată un sondaj realizat în rândul șefilor birourilor AFP din regiune. Informațiile legate de Iran provin nu din țară, ci în mare parte de la iranieni care au fugit din țară.
Ministrul de Interne din Qatar a anunțat că au fost arestați peste 300 de oameni care au postat imagini cu informații înșelătoare despre atacurile iraniene și zvonuri care pot crea agitație în societate. În Emiratele Arabe Unite, procurorul general a avertizat populația să nu fotografieze și să nu posteze imagini care arată pagubele produse de rachetele iraniene. Asta ar putea crea o impresie falsă despre situația în care se află țara, spune el. În Arabia Saudită s-au întărit restricțiile pentru filmarea instalațiilor petroliere. Oficialilor saudiți nu li se mai permite să ofere declarații off the record. Ziariștii sunt forțați să divulge identitatea surselor. În Bahrain au fost arestați oameni care au filmat rachete iraniene lovind obiective în emirat. În Kurdistanul irakian este interzisă postarea imaginilor cu loviturile rachetelor iraniene. În Iordania sunt interzise filmările și relatările despre mișcările armatei.
Cenzura în Israel
În Israel, armata a impus o cenzură stricta pentru organizațiile de presă străine și israeliene. Ca și în monarhiile din Golf, jurnaliștii nu pot publica locația precisă a impactului rachetelor iraniene. Nu pot filma daunele produse. Este necesar pentru a ”nu-l ajuta pe inamic în timpul războiului”. Legea israeliană permite cenzura și în timp de pace, în special în cazul informațiilor despre contracte de armament, activități de informații. Poliția israeliană a reținut deja mai mulți jurnaliști, acuzați că nu au respectat acest regim de cenzură. Într-o situație documentată de publicația 972Magazine, o rachetă iraniană și-a lovit ținta, iar mai multe fragmente au lovit și o școală din apropiere. Autoritățile au permis doar filmarea pagubelor produse asupra scolii.
”Nu înțelegem ce se întâmplă. În multe cazuri, avem informații oficiale că nu au fost lovituri cu rachete și nici daune, însă apoi aflăm ca au fost lovite mai multe ținte. Nu putem relata despre asta, nu putem confirma asta. Nu știm ce se întâmplă cu adevărat. Înțelegem parțial realitatea. Relatările noastre nu sunt de încredere”, spune managerul unei publicații străine prezentă în Israel.
Haaretz: Presa nu mai este de partea libertății
În paginile Haaretz, Gideon Levy îi atacă pe jurnaliștii israelieni care se întrec în obediență față de cenzură. Nimeni nu le cere să le transmită ascultătorilor că informația a fost aprobată de cenzură, însă ziariștii fac constant acest lucru. ”Sunt ca niște tocilari speriați. În loc să se lupte cu cenzura (da, chiar și în timp de război), ei au devenit cei mai disciplinați soldați. Presa a ajuns să slujească Ministerul Apărării și cenzorii militari. Cu o asemenea presă nu mai are rost sa luptăm pentru libertatea de exprimare, pentru ca presa nu mai este de partea libertății”.
”Nimeni nu le-a cerut să ascundă ce s-a întâmplat în Gaza vreme de doi ani și jumătate. Și nimeni nu le cere să fie atât de obedienți. Iți place de mine, Armată? Sunt băiat bun? Nu-i așa că nu am dat nicio informație? Presa are o nevoie existențială să se înțeleagă cu sistemul și chiar cu cei care sunt dușmanii ei declarați – cenzorii militari”, scrie Gideon Levy.
