„Nu ne-au distrus doar apartamentele. Ne-au distrus memoria”. Mărturii din Kiev după una dintre cele mai cumplite nopți ale războiului

Locuitorii Kievului descriu, pentru HotNews, noaptea de coșmar dintre 1 și 2 iulie, când Rusia a lansat unul dintre cele mai masive atacuri asupra capitalei ucrainene. Cel puțin 30 de oameni și-au pierdut viața, iar sute de familii s-au trezit în câteva secunde fără locuințe și fără toate lucrurile de preț. 

• Hotnews a vorbit cu mai mulți locuitori din Kiev, prin intermediul aplicațiilor de mesagerie. În mărturiile lor, oamenii vorbesc despre frică, distrugere, copii speriați, dar și despre solidaritatea care îi ajută să reziste. 

Pentru Irina Plehov și soțul ei, regizorul ucrainean Oleg Chorny, atacul nu a însemnat doar pierderea unei locuințe. Casa în care trăiau a fost grav afectată după ce fragmente de rachetă au lovit clădirea și au provocat un incendiu care a mistuit două scări de bloc.

„Ne-au distrus toată casa. S-au dus amintirile vieții familiilor noastre, care au locuit în această clădire timp de zeci de ani. Este o clădire istorică, în care au locuit numeroși cineaști legați de patrimoniul cinematografiei ucrainene. Nu este doar distrugerea fizică a vieților noastre, este distrugerea memoriei noastre și a memoriei familiilor noastre”, povestește femeia.

În momentul exploziei, cei doi se aflau în apartament.

„Am încercat să ieșim cât mai repede, dar am rămas blocați în scară. Și trebuie să spun că era deja a doua explozie în două săptămâni. Prima a spart toate ferestrele și a avariat pereții. Atunci am fost nevoiți să spargem ușa pentru a ieși. O vecină de la parter a rămas blocată în apartament și am scos-o pe geam”, spune ea.

Vecina a pierdut totul.

„Din păcate, acestei femei nu i-a rămas nimic. Nici telefon, nici obiecte personale. Noi am reușit măcar să ieșim cu documentele și cu geanta de urgență. Alții au avut și mai puțin noroc”, a povestit Irina pentru HotNews.  

„Prieteni, colegi, rude au venit imediat să ajute”

Acum Irina și soțul ei locuiesc temporar în apartamentul unor prieteni. Alți locatari ai clădirii au ajuns în adăposturi pentru persoanele rămase fără locuință. În ciuda pierderilor, femeia spune că atacul a scos la iveală și o altă realitate.

„Aceste explozii înseamnă distrugerea vieților oamenilor. Dar în același timp sunt și dovada unei solidarități extraordinare. Prieteni, colegi, rude au venit imediat să ajute. Rusia încearcă să ne distrugă viețile, dar sunt convinsă că nu va reuși tocmai datorită faptului că oamenii continuă să fie alături unii de alții.”

Noapte petrecută în metrou și adăposturi

Pentru Marco Varyvoda, jurist și mediator din Kiev, noaptea s-a desfășurat aproape în întregime sub pământ.

„Ne-au avertizat că Rusia pregătește un atac masiv. Și exact asta s-a întâmplat. A fost o noapte foarte grea. A trebuit să dormim în adăpost, într-o stație de metrou. Erau foarte mulți oameni acolo și pe bună dreptate. La doar zece minute de mers pe jos au fost avariate două blocuri cu nouă etaje”, spune el.

În timpul zilei, Varyvoda a participat la operațiunile de curățare a ruinelor.

„O rachetă a căzut lângă casa unor prieteni. Trei clădiri au fost practic distruse. Ferestrele și ușile au fost smulse. Toată ziua am strâns sticlă spartă, cărămizi și fragmente aduse de explozie. A fost extrem de greu.”

El spune că cei mai afectați sunt copiii și persoanele în vârstă.

„Copiii suportă foarte greu aceste situații. Sunt speriați și stresați. Dar, în același timp, s-au obișnuit să știe exact ce trebuie să facă atunci când începe un atac, unde să fugă și ce să ia cu ei. Viața continuă, însă nimeni nu poate spune că oamenii tratează aceste atacuri cu calm.”

„Tată, de ce ne bombardează?”

Maxim Olefirenko, fost prim-secretar al Ambasadei Ucrainei în Republica Moldova, spune că familia sa a coborât, ca de atâtea alte ori, în parcarea subterană a blocului.

„A fost o altă noapte teribilă. În toiul nopții, când oamenii dormeau, Rusia a atacat din nou Kievul. Nu obiective militare erau vizate, ci case, străzi și curți. Eu și familia mea am coborât în parcarea subterană. Copiii mei au întrebat cu voce tremurândă: «Ce se întâmplă iar?» și «Tată, de ce ne bombardează așa?».”

El spune că imaginea copiilor care plâng este cea mai greu de privit.

„Este imposibil de descris în cuvinte când vezi lacrimi pe obrajii copiilor și acea privire în care se amestecă frica, îngrijorarea, furia și neînțelegerea. Exploziile s-au auzit până dimineața. Totul se cutremura”, a mai spus Maxim.

„Dacă se întâmpla ceva, să știți că m-am bucurat să fim prieteni”

Jurnalistul și scriitorul Volodimir Biriukov descrie atacul ca pe una dintre cele mai intense nopți de război pe care le-a trăit de la începutul invaziei.

„Nu am dormit niciun minut. Am stat toată noaptea în parcarea subterană a blocului. Ziua fusese caniculară, peste 35 de grade, iar eu am fugit seara în șort și tricou, cu pașaportul și telefonul în mână. Până dimineață înghețasem de frig, dar nu puteam ieși. Rachetele și dronele veneau în valuri.”

Biriukov spune că aproape toți vecinii săi se aflau în adăpost.

„Tot timpul am vorbit la telefon cu mama mea, care locuiește într-un alt cartier al Kievului, și cu prietenii. Fiecare explozie o trăiam împreună. Ne trimiteam mesaje, fotografii și mesaje vocale. La un moment dat am făcut chiar o glumă proastă și am scris într-un chat: “Dacă se întâmplă ceva, să știți că m-am bucurat să fim prieteni”. A fost foarte greu din punct de vedere moral.”

El afirmă că, deși oamenii sunt epuizați, atacurile nu îi fac să renunțe.

„Dimineața, după o noapte albă, am plecat la muncă. Viața continuă, dar sentimentul rămas după această noapte este foarte greu. Astfel de atacuri sunt o încercare de a teroriza populația și de a distruge moralul oamenilor. În realitate, produc adesea efectul invers. Personal, primul lucru pe care l-am făcut dimineața a fost să donez o sumă mare pentru drone, astfel încât acestea să ajungă cât mai repede la o stație de alimentare undeva prin “mlaștini”, adică pe teritoriul Federației Ruse”, a spus Volodymyr. 

În cartierul unde locuiesc părinții săi au fost avariate școli, clădiri civile și afaceri.

„Au fost lovite case, școli, o filială Nova Poșta și un hotel din centrul Kievului. Este înfricoșător. Acestea nu sunt obiective militare. Absolut deloc.”

„O rachetă balistică a căzut în curtea blocului meu și mi-a spart geamurile”

Economistul ucrainean Ivan Us a povestit pentru publicul Hotnews că atacul din noaptea de 2 iulie l-a afectat direct. O rachetă balistică rusească a explodat în apropierea locuinței sale.

„Fără îndoială, atacul din noaptea de 2 iulie a fost unul extrem de greu. Mă privește în mod direct, pentru că o rachetă balistică rusească a căzut în curtea blocului meu și mi-a spart geamurile de la bucătărie și din două camere. Dar, desigur, acest lucru privește întregul Kiev”, a declarat economistul pentru HotNews.

El amintește că bilanțul victimelor continua să crească în orele de după bombardament.

„Știm că sunt aproximativ 20 de morți, iar din păcate acest număr poate crește. Sunt în jur de 80-90 de răniți și, cel mai probabil, și această cifră va continua să crească”, spune Us.

Economistul consideră că amploarea atacului reflectă dificultățile Rusiei de a obține rezultatele dorite pe front.

„Rusia înțelege că nu câștigă acest război. Acest lucru este înțeles nu doar în Ucraina, ci și în Rusia, inclusiv de cei care susțin războiul. Din ce în ce mai mulți își pun întrebarea dacă se află într-adevăr pe drumul pe care și l-au imaginat și dacă sunt cu adevărat învingători.”

În opinia sa, atacurile masive asupra orașelor ucrainene urmăresc și un efect propagandistic.

„Atâta timp cât Rusia nu poate demonstra o victorie reală, recurge la acte de teroare pentru a crea impresia unei victorii. Au nevoie de o imagine pe care să o prezinte drept succes, iar prin acest bombardament au încercat să creeze exact o asemenea imagine”, afirmă economistul.