Aproximativ 40% din cheltuielile gospodăriilor din R. Moldova sunt destinate alimentelor și băuturilor nealcoolice, iar în mediul rural ponderea se apropie de jumătate din buget. Datele Biroului Național de Statistică (BNS) scot în evidență și un decalaj semnificativ între sat și oraș, atât în ceea ce privește nivelul cheltuielilor, cât și accesul la servicii.
Expertul economic Marin Gospodarenco susține că structura consumului arată că Republica Moldova rămâne o țară cu venituri reduse, chiar dacă anul trecut acestea au crescut cu aproximativ 9%.
„Majoritatea oamenilor cheltuie ca să trăiască, nu trăiesc ca să cheltuie. Există o regulă în economie potrivit căreia, cu cât familia e mai săracă, cu atât o parte mai mare din venit se duce pentru mâncare. Nu pentru că mănâncă mai mult, ci pentru că nu rămâne pentru altceva”, a explicat expertul.
Potrivit acestuia, în Uniunea Europeană, alimentele reprezintă aproximativ 13-14% din cheltuielile gospodăriilor, iar în România – circa un sfert. În Republica Moldova, ponderea ajunge la aproximativ 40%. Gospodarenco precizează însă că metodologiile statistice diferă, astfel încât comparația nu este una exactă.
Diferențe importante se observă și între mediul urban și cel rural. Cheltuielile medii lunare de consum ajung la aproximativ 6.500 de lei pentru o persoană din mediul urban, comparativ cu circa 3.900 de lei la sate – o diferență de aproape 1,7 ori.
„Decalajul nu ține doar de bani, ci și de acces la servicii”, afirmă expertul.
Potrivit lui Gospodarenco, una dintre explicații este productivitatea mai redusă din mediul rural. O mare parte a activității economice de la sate este legată de agricultură, inclusiv de gospodării și suprafețe mici, care pot asigura hrană, dar nu generează întotdeauna venituri bănești suficiente. La oraș, în schimb, sunt concentrate mai multe locuri de muncă în servicii, comerț, IT și industrie.
O altă diferență ține de structura veniturilor. În orașe, salariile reprezintă o sursă mai regulată și previzibilă, în timp ce gospodăriile rurale se bazează într-o măsură mai mare pe venituri în natură, remitențe și prestații sociale.
În același timp, locuitorii satelor au acces mai redus la servicii precum transportul, activitățile sportive și culturale, restaurantele sau unele servicii educaționale.
„La sat lipsește oferta pentru care poți cheltui: transport, restaurante, sport, cultură, educație. Practic, nu figurează în bugetul lor real nu doar pentru că nu sunt accesibile financiar, ci pentru că fizic nu există în localitate”, a explicat Gospodarenco.
După alimente, o altă povară importantă pentru bugetele familiilor o reprezintă serviciile comunale, care însumează aproximativ 16% din cheltuieli.
Expertul consideră că ponderea banilor cheltuiți pentru alimente și utilități poate scădea doar dacă veniturile cresc mai repede decât prețurile. Printre soluțiile indicate se numără investițiile și crearea locurilor de muncă mai bine plătite, creșterea eficienței energetice a locuințelor, o protecție socială mai bine țintită și măsuri care să faciliteze revenirea părinților pe piața muncii.
„Cultura, odihna și economia apar abia după ce necesarul de bază încetează să consume tot bugetul familiilor noastre”, a punctat expertul.
Datele BNS pentru trimestrul al doilea al anului arată și diferențe considerabile între salariile din diferite ramuri ale economiei.
Cele mai mari salarii medii au fost înregistrate în sectorul informațiilor și comunicațiilor, aproximativ 41.000 de lei pe lună. În sectorul financiar și al asigurărilor, salariul mediu a fost de circa 31.450 de lei, iar în producția și furnizarea energiei electrice și termice – de 24.682 de lei.
La polul opus se află agricultura, silvicultura și pescuitul, cu un salariu mediu lunar de aproximativ 10.830 de lei. În domeniul cazării și alimentației publice, media a fost de 11.723 de lei, iar în sectorul artelor, recreerii și agrementului – de peste 12.800 de lei.
În trimestrul al doilea, în Republica Moldova erau aproximativ 68.000 de șomeri, cu circa 26.000 mai puțini decât în primele trei luni ale anului. Bărbații reprezentau 54,4% dintre persoanele fără un loc de muncă, iar mai mult de jumătate dintre șomeri locuiau în mediul rural.
