Șansa doamnei Sandu este denunțarea integrală, de pe acum, a oricărei alianțe preelectorale, electorale sau postelectorale cu Partidul Politic Partidul Platformei Demnitate și Adevăr (PPPPDA), un partid care s-a aliat pe față, pe când nu era încă partid, ci doar platformă, cu Igor Dodon, președinte, pe atunci, al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, actualul președinte al Republicii Moldova, și cu Renato Usatîi, președintele Partidului Nostru, primarul municipiului Bălți, care, în prezent, se sustrage acțiunii instituțiilor de aplicare a legilor Republicii Moldova, aflându-se în capitala Federației Ruse, Moscova.
Dacă doamna Sandu chiar are în partid „50 la sută membri unioniști”, după cum a comunicat dânsa în emisiunea difuzată luni, 19 iunie, la postul 10TV, dumneaei nu poate să nu înțeleagă că acei membri, dar și simpatizanții din capitala Republicii Moldova și din provincie, din raioane, nu pot privi cu ochi buni faptul că a girat, prin prezența dumneaei în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, afrontul adus României pe data de 24 ianuarie 2016, de ziua Unirii Principatelor Române din 1859, atunci când dumneaei, domnul Andrei Năstase, președintele PPPPDA, domnul Renato Usatîi, președintele Partidului Nostru, și domnul actual nepreședinte și trădător de Neam, țară și Țară, Igor Dodon, au organizat o zi a bătăii de joc de proporții naționale, urmată de o noapte a Valpurgiilor antiromânești, care venea să continue tentativa de rebeliune anticonstituțională de pe 20 ianuarie 2016, atunci când forțele proruse, ostile prin definiție Republicii Moldova, formate din prozeliții fideli ai coordonatorilor Grupului Operativ al Trupelor Ruse cu sediul la Tiraspol, Republica Moldova, au încercat răsturnarea prin violență a ordinii constituționale, tentativa fiind contracarată și combătută în timp util.
Doamna Maia Sandu este o politiciană în devenire și viitorul ei de politiciană proeuropeană și, sper, mai ales în virtutea cetățeniei românești a Domniei Sale, amică a României, pare, de pe acum, promițător.
De pe acum, pare. Dacă, însă, doamna Maia Sandu va alege, rațional, să nu mai arunce mărgăritare politice înaintea sclavilor politici ai Moscovei, prin interpușii numiți Victor și Viorel Țopa, oamenii lui Petru Lucinschi, atunci s-ar putea ca soarta să îi zâmbească la alegerile parlamentare din decembrie 2018, cel puțin la fel de galeș cum îi place dumneaei să zâmbească atunci când încearcă și, de cele mai multe ori reușește, să evite sau să fenteze frumos un răspuns direct și sincer la o întrebare incomodă.
Momentan, faptele sunt fapte, și doar ele vorbesc: România plătește salariile bugetarilor din Republica Moldova prin creditul de 150 milioane de euro oferit Republicii Moldova, România renovează grădinițe și oferă autobuze școlare din bani nerambursabili de la Chișinău, adică pe cheltuiala contribuabilului român, România este principalul donator de asistență europeană, din partea statelor membre UE, atât financiară, cât și logistică și de expertiză, România oferă asistența SMURD (servicii medicale) pe teritoriul Republicii Moldova.
România și-a construit deja partea de gazoduct care ar urma să lege sistemul european de circulație a gazului de Chișinău, iar dacă doamna Maia Sandu dorește să construiască un stat independent de România, ar trebui să înțeleagă că nu merge să ceri de pomană la nesfârșit – dacă ești stat. Uneori mai trebuie să contribuie și Republica Moldova cu ceva.
Momentan, avem o politiciană, Maia Sandu, care își permite să facă abstracție de România, declarându-și unionismul în chip fariseic.
