Am impresia că grafia latină reprezintă un teritoriu necunoscut pentru Dodon şi legiunea lui de moldovenişti. În fine, acţiunile din ultima vreme ale socialistului mi-au adus aminte de personajul lui Aleksandr Iakovlevici, din celebrul roman „12 scaune” de Ilia Ilf şi Evgheni Petrov. Cu siguranţă, toată lumea a privit măcar o dată filmul sau a citit cartea şi îşi aduce aminte că acest Aleksandr Iakovlevici mai avea şi porecla „goluboi vorişka”, poreclă care semnifica un fel de şarlatan bisexual cu manie cronică de cleptomanie şi în permanenţă zdruncinat de mustrări de conştiinţă pentru furturile pe care le făcea. Dodon este şi el un dependent cronic, doar că nu de furt. De când a părăsit PCRM, Dodon nu prea are de unde fura. Dodon e dependent de braşoavele moldoveniste absurde pe care le îndrugă la stânga şi la dreapta. Dilema acestui mincinos cronic care vorbeşte braşoveneşte, adică în braşoave, cum ar spune Alecsandri, este că toată fiinţa lui militează undeva în adâncul sufletului pentru adevăr şi împotriva calomniilor şi snoavelor pe care le toarnă zi de zi. Undeva, în adâncul sufletului, Dodon simte că nu e bine ce spune şi că adevărata identitate şi limbă a acestui neam e cea română. Imaginea de politician moldovenist pe care şi-a creat-o însă, nu-i permite să accepte adevărul, aşa că Aleksandr Iakovlevici-ul politicii moldoveneşti continuă să toarne braşoave despre pericolul unionist, roşind şi ruşinându-se de propriile prostii pe care le spune.
Mai nou, Dodon şi-a propus să organizeze un referendum pentru demiterea primarului Dorin Chirtoacă. Apare întrebarea logică: de unde au socialiştii bani pentru organizarea unui astfel de referendum? Au comercializat poate cele câteva mii de becuri promise pentru blocurile din Chişinău? Sau poate Tkaciuk are dreptate şi Dodon va organiza referendumul pe milioanele primite pentru că l-a votat pe preşedintele Timofti? Am impresia că e vorba despre o altă braşoavă dodonistă, una de ordin personal de această dată, cu care Dodon se autocompătimeşte în speranţa că cândva, într-un viitor frumos şi luminat de mii de becuri, Chişinăul va fi al lui.
Nu înţeleg un singur personaj în toată tragicomedia asta socialistă, cetăţeanul care încă mai crede braşoavelor lui Dodon. După toate acţiunile infantil de stupide şi naive ale liderului socialist, alegătorul acestuia demult ar fi trebuit să-i spună: „Dodon, kto takoi? Davai, do svidania!”. Asta numai în cazul în care şi alegătorul socialist nu a devenit un dependent cronic de braşoave, unul care în adâncul sufletului îşi dă seama că are nişte idealuri sterpe, însă care nu mai poate face nimic împotriva acestui lucru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
