La începutul anului trecut, TIMPUL a lansat campania națională: „Vorbesc românește, sunt, deci, român!”, susținută de multe organizații, prin care, în mod deosebit, remarc rolul Platformei Unioniste „Acțiunea 2012”, care s-a implicat activ în promovarea ei.

În ianuarie 2014, când împreună cu C. Tănase scriam articolașul despre lansarea campaniei, nu puteam bănui că recensământul din mai 2014 va fi determinant pentru revitalizarea curentului proromânesc axat pe libertatea fundamentală de autoidentificare și existență a națiunii românești pe teritoriul R. Moldova.

Recensămintele comuniste până în anii 90 au fost bine gândite, lucru care nu-l putem afirma despre cel de anul trecut. Comuniștii sovietici întrebau exclusiv „etnia” cetățeanului și interziceau ca variantă de răspuns etnia „român”. „Șmecherii” noștri din 2014, înțelegând că nu pot face același lucru, dar văzând interesul societății pentru acest proces, au decis să afle „naționalitatea / apartenența etnică (la libera declarație a persoanei)”. Odată cu această întrebare putem afirma că „moldovenismul” și-a săpat propria groapă, depinde doar de noi să nu-l lăsăm să mai zăbovească prea mult printre vii.

Etnicizarea națiunii civice

În primul rând, întrebarea arată că statul încearcă să etnicizeze conceptul de „națiune civică”. Adică, cine se declară „moldovean” la capitolul naționalitate, urmează a fi prezentat drept „moldovean” de etnie. Și astfel se inventează o etnie „moldovenească”, care ar sta la baza acestui stat fantomă. Putem constata că se încalcă grav Constituția, care se menționează, în art. 10, pct. 2, că „statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.”

Oricum, națiunea civică nu este un concept potrivit pentru R. Moldova decât dacă recunoaștem că originea noastră statală este de colonie imperială rusească. Anume fostele colonii imperiale precum Statele Unite, Canada, Mexic, Brazilia sau Argentina unde naționalismul etnic este greu de construit din cauza diversității etnice folosesc teoria națiunii civice. Chiar dacă admitem o mare diversitate etnică în RM, de ce statul nu permite exprimarea identității lor?

Aderență voluntară vs. dreptul la identificare

Aderența la o națiune civică se consideră voluntară (adică nu ești obligat să faci parte dintr-o națiune civică), așa cum Ernest Renan, în definiția clasică „ce este o națiune?”, afirmă că e „un referendum zilnic” caracterizat de dorința de a „locui împreună”. Idealurile civice-naționale au influențat dezvoltarea democrației reprezentative din state ca SUA sau Franța ș.a.

Apartenența la o națiune civică fiind voluntară, adică nesilită de nimeni, prin urmare nu poate fi calificată ca un drept la exprimare a identității etnice, după cum scrie în Constituție. Trebuie menționat că UE califică naționalitatea ca relația legală între o persoană și stat.
Deputații din PLDM+PDM+PLR, care au votat acel formular de recensământ, au vrut să creeze o etnie diferită de cea română care ar sta la baza națiunii civice moldovenești și deci a statului R. Moldova. Altfel, staliniștii de la putere ar trebui să accepte adevărul și anume că națiunea civică moldovenească este formată din aproape 80% de etnici români.
Din care doar o parte, deocamdată, mai preferă să folosească regionalismul de moldovean pentru a se referi de fapt tot la români.

M. Lupu declara cândva „toți împreună suntem moldoveni ca națiune civică” dacă așa este, de ce statul RM insistă ca cetățenii să se declare „moldoveni” ca etnie? Cum se întărește națiunea civică prin crearea unei „etnii stataliste” și excluderea celorlalte din ea?

Apartenența la o etnie nu înseamnă „autoidentificare”, cum visează unii, – „cine vrea se declară român, moldovean, rus sau găgăuz…”, după cum spunea cândva același M. Lupu, pentru că apartenența la o etnie înseamnă că individul respectiv are o istorie comună, limbă comună și credință comună cu acea etnie. Dacă eu nu am o istorie, limbă sau credință comună cu sirienii – am dreptul să mă autoidentific cum doresc, și să pretind că-s sirian sau afgan sau chiar rus?



Lupta cu realitatea

Deși mai rar, sunt etnici ruși sau ucraineni care locuiesc în R. Moldova dar se consideră parte a „națiunii moldovenești” (de obicei limba română este limba maternă a unuia din părinți). Cum poate răspunde corect ce „etnie/naționalitate” are acel cetățean? Dacă se declară de etnie / naționalitate moldovean este privat de dreptul (garantat și de Constituție) de a fi etnic ucrainean sau rus. Dacă se declară de etnie / naționalitate rus sau bulgar, este privat de dreptul de a fi parte a națiunii (civice) moldovenești.

Deși multe partide se laudă că promovează „pacea interetnică și socială”, prin acest recensământ au demonstrat încă odată că unicul scop al statului R. Moldova este de a încerca să „convingă” lumea că a fost inventată o etnie „moldovenească” diferită de etnia și națiunea română și anume ea stă la baza statului. Acesta pare a fi și scopul tuturor guvernelor de inspirație stalinistă de la Chișinău, nu asigurarea drepturilor elementare.

Guvernul și groapa

Guvernarea, poate chiar fără să înțeleagă, a îngropat definitiv atât națiunea civică cât și „moldovenismul”. După prezentarea datelor se va vedea clar nu doar că majoritatea cetățenilor vorbesc româna, dar că cei care se cred de „etnie / naționalitate” „moldovean” sunt mai puțini decât cei care se autoidentifică ca „români”. Cum va acționa statul și societatea după ce se va vedea că există cel puțin 40% din cetățeni care se consideră de etnie română? Vor continua să perpetueze minciuna stalinistă și îi vor face pe români o minoritate etnică similară cu rușii sau bulgarii? Vor accepta practica europeană ca denumirile regionale să fie incluse în aceeași categorie, adică să-i „numere” pe „moldoveni” și „români” împreună? Vor accepta ideea că un procent atât de mare din cetățeni care se consideră de etnie română, nu pot fi excluși din procesul de formare a „națiunii civice”? Vor accepta ca națiunea civică moldovenească este fie profund românească, fie „stalinistă”?

Dorința statului de a scăpa de răspundere este unicul motiv pentru care la 17 luni de la recensământ nu există încă date publicate.

În loc de final

Vă reamintesc un gând de C. Tănase: „R. Moldova ori va fi românească, ori nu va fi deloc”. Pornind de la această idee ne întrebăm spre ce se merge dacă în PMAN, cei din DA promovează ideea de „moldoveni și români”, iar tinerii care vor re-unirea sunt alungați în timp ce Dodon este primit cu o strângere caldă a mâinii? Glumind sau nu putem afirma că se pun bazele „Republicii deloc Moldova”, care s-a transformat într-o entitate inutilă pentru cetățeni, care deși achită taxe și impozite pentru a primi în schimb – justiție, parlament, guvern și instituții funcționale – nu au absolut nimic. Atâta timp cât majoritatea cetățenilor au doar de suferit de pe urma acestui stat, proiectul statal RM independentă este un eșec. Din rațiuni practice (financiare) și din lașitate, nimeni din „conducerea” statului nu are curajul să constate acest eșec. Așa-numita opoziție este exact aceeași putere, dar fără acces la Buget, prin urmare perpetuarea practicilor criminale, antipopulare de către autodeclarata opoziție este o garanție, care confirmă din nou, eșecul acestui proiect statal.

P.S. De ce Kogălniceanu a fost unionist

În timpul perioadei petrecute la Berlin, acesta i-a cunoscut și a fost influențat de juristul hughenot Friedrich Carl von Savigny, de Alexander von Humboldt, Eduard Gans și în special de profesorul Leopold von Ranke, ale cărui idei asupra necesității politicienilor de a fi la curent cu știința istoriei au fost rapid adoptate de Kogălniceanu. Kogălniceanu avea să scrie mai târziu cu mândrie că a fost primul dintre studenții români ai lui Ranke și a susținut că, în conversațiile cu Humboldt, a fost prima persoană care a folosit echivalentele moderne din limba franceză a cuvintelor „român” și „România” („roumain” și „Roumanie”) înlocuind referirile la „moldovean” și „valah”, precum și variantele vechi folosite înaintea sa de Gheorghe Asachi.

P.S.S. Toți doritorii de a cumpăra cartea „Ștefan cel Mare, Voievod al Moldovei” de Al. Boldur o pot achiziționa la un preț redus dacă vin la redacția TIMPUL.