18 decembrie 1989. Timişoara – oraş sub stare de asediu. „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!” FOTO

Urmele luptelor şi ale măcelului de peste noapte erau vizibile mai peste tot. În centrul oraşului, pavajul era acoperit de cenuşă şi cioburi de sticlă, iar urme de sânge marcau locurile unde oamenii au căzut sub gloanţele forţelor de represiune.

Muncitorilor ajunşi la lucru, în marile întreprinderi din oraş, li se spune că armata a intervenit pentru a-i împrăştia pe huliganii care au devastat oraşul. Porţile fabricilor sunt păzite, iar oameni ameninţaţi, pentru a le induce o stare de frică. Este instaurată legea marţială prin care se interzice circulaţia în grupuri mai mari de două persoane.

Odată aprinsă însă, flacăra revoluţiei nu mai poate fi stinsă. Pe treptele Catedralei Mitropolitane, un grup de tineri cântă “Deşteaptă-te române!”, scandează” Libertate” şi flutură un steag tricolor cu stema decupată.

Trecătorii încep să li se alăture dar, în scurt timp, transportoare blindate se îndreaptă spre catedrală, iar soldaţii formează un cordon, gata să tragă. Se aruncă grenade lacrimogene, se trag focuri de avertisment, după care, dintr-un TAB care trece în viteză prin faţa catedralei se deschide focul în plin. Cei de pe treptele catedralei cad seceraţi de gloanţe, morţi sau răniţi.

În noaptea de 18 spre 19 decembrie, 43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal în timpul represiunii din zilele precedente sunt sustrase de la morga Spitalului Judeţean, duse la Bucureşti şi arse la crematoriul Cenuşa, în încercarea autorităţilor de a ascunde adevărul.

Revolta timişorenilor împotriva regimului comunist i-a costat viaţa pe mulţi dintre ei. Furia represiunii nu i-a intimidat însă. Cu fiecare zi care trecea, ieşeau în stradă din ce în ce mai mulţi şi cu tot mai mult curaj. „Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă” strigau ei în dimineaţa zilei de 18 decembrie.
Răspuns nu au primit decât din ţevile mitralierelor. Generaţia revoluţiei era însă gata să moară pentru libertatea care românilor le fusese furată.

În dimineața zilei de 18 decembrie 1989, Timișoara era un oraș devastat: clădiri distruse, mașini incendiate, vitrine sparte, tancuri pe străzi. Miile de cartușe trase în seara și noaptea precedentă erau măturate de chiar de cei care apăsaseră pe trăgaci. Intrările în oraș erau blocate, iar liniile telefonice fuseseră tăiate. Orașul era izolat de țară și de lume. Spitalele erau pline de morți și de răniți.

„Cred că toată viața o să-mi amintesc de acest masacru. Ne-or împușcat ca pe niște lași. Bandiții vor să ne omoare, să ne otrăvească. Pur și simplu am rămas stupefiat când am văzut că trag. Dacă credeam că vor trage, poate că fugeam, dar nici prin gând nu mi-a trecut că trag”, spunea Ioan Pricop în 1989, de pe patul spitalului.

L-am filmat pe Ioan Pricop după 24 de ani. A fost unul dintre sutele de oameni împușcați cu sânge rece pe străzile Timișoarei în seara zilei de 17 decembrie. Se alăturase unui grup care mergea spre centrul orașului, dar drumul le-a fost blocat de un pluton de militari.

„Și ăia au început: ţaca, ţaca, ţaca. Și zic. aoleu, ce-i asta? Și atunci mi-a sărit o bucată de asfalt în obraz, şi-n momentul ăla zic: Îs adevărate! Și când am spus adevărate m-am întors. În momentul când m-am întors, atunci am simţit o bubuitură, nu durere, durere după aia am avut”, povestește acum bărbatul.

76 de oameni fuseseră împușcați mortal în seara de 17 decembrie la Timișoara. În dimineața zilei de 18, moartea plutea încă în aerul rece al orașului. Grupuri de protestatari începeau să se adune din nou în centru. Furioși, timișorenii strigau: „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”.

Tonul împușcăturilor l-a dat generalul Mihai Chițac, trimis special de Ceaușescu pentru a reprima mișcarea de protest. „La canaliile astea le trebuie revoluție? Lasă că le arătăm noi revoluție!”, a exclamat generalul, după care care a deschis focul asupra mulțimii adunate pe treptele catedralei.

„Cu toate că am văzut că se trage, nu mi-am închipuit, deci am refuzat să cred, că e în stare om să tragă în om şi de aia am rămas în faţă şi am primit-o”, spune Ioan Pricop.

Veștile despre revoluție trec granițele României. Postul de radio Europa Liberă transmite primele informații prin vocea lui Neculai Constantin Munteanu: „E un început în tot sfârşitul. Timişoara e acum numele oraşului românesc scris şi pronunţat în toate limbile pământului. Timişorenii au ieşit în stradă pentru a le reaminti românilor şi opiniei publice internaţionale că e nevoie şi în România de schimbările radicale care s-au produs în celelalte ţări comuniste”.

În seara de 18 decembrie, prin intermediul Europei Libere, Regele Mihai adresează un mesaj poporului român după 42 de ani de când fusese alungat din țară de comuniști: „Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocați, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”.

Pentru Ioan Pricop revoluția se încheiase însă. Era internat la spitalul de ortopedie cu mâna dreaptă zdrobită de un glonț pe Calea Lipovei. După 24 de ani nu regretă nimic: a câștigat lucrul cel mai de preț pentru care a riscat totul – libertatea.

După ce a înfruntat comunismul, în capitalism, Ioan Pricop și-a deschis propria sa afacere, bazată pe noroc. Se ocupa de o agenție loto, vinde iluzii și nu cere nimic nimănui.

A învățat cum se poate trăi pe cont propriu chiar la începutul anilor 90. Medicii austrieci l-au luat din patul spitalului de ortopedie din Timișoara și l-au dus la Viena să-i repare mâna. A stat șase luni în Austria și acolo a descoperit mirajul Occidentului. Din spital, Ioan Pricop nu putea să le scrie celor de acasă.

Așa că s-a înregistrat și a povestit ce minuni a văzut: „Când am venit la Viena ni s-a adus un fruct de ne uitam toți la el ca la OZN-uri. Ce dracu’ o fi fructul ăsta? Un fel de cartof cum îi la noi, dar mai păros așa. Ce era? Ei îi zic kiwi. Au râs toți de noi că noi n-am văzut așa ceva în România. Mezeluri tăiate la milimetru, felii cu celofan deasupra, un fel de celofan foarte subțire…”.

„Noi, în loc s-o fi luat pe cărările bătătorite de ceilalţi, mă refer la occidentali, care aveau experienţă, am luat-o pe arătură, că noi suntem români şi noi ştim mai bine ce e de făcut pe lumea asta. Și pe arătură mergem şi acuma, se vede”, este de părere Ioan Pricop.

Ioan Pricop locuiește și astăzi pe strada Liniștei din Timișoara. După 24 de ani de când este liber, se străduiește să lase noii generații moștenirea câștigată de generația revoluției.

CRONOLOGIA EVENIMENTELOR

• Ora 1,00. Statul Major al Garzilor Patriotice ordona ca fiecare patrula mixta, ce urma sa fie organizata cu Militia, sa cuprinda 3 luptatori ai Garzilor Patriotice, inarmati cu pusti tip G.P. si cate 20 de cartuse.
• In timp ce se deplasa spre centrul Timisoarei, pe Calea Lipovei (la intersectia cu strada Ialomita), o coloana de manifestanti s-a indreptat spre militarii din UM 01140 Lugoj, care asigurau paza depozitelor din zona (ICRA, ICRM, Mobila). Dupa ce au somat pe civili sa se opreasca, militarii au deschis foc rezultand 1 mort si 6 raniti185.
• Orele 1,30-2,00. In Timisoara, un grup de civili, care incercau sa-si recupereze mortii aflati la morga Spitalului Judetean, este respins cu violenta.
• Orele 2,00-2,30. Generalul Stefan Gusa analizeaza, cu sefii dispozitivelor militare, situatia din Timisoara si le cere ca trupele sa nu execute foc decat in situatiile in care erau atacate.
• Ora 5,20. Ion Coman il informeaza pe Emil Bobu ca la Timisoara situatia era ,,sub control” (la ora 6,00 va raporta acelasi lucru si lui Nicolae Ceausescu, spunandu-i ca poate pleca in Iran – unde era programata o vizita oficiala – ,,fara nici o grija”), patrulele si subunitatile militare ocupand dispozitive la Fabrica de Paine, Posta, Banca, Opera, Catedrala, Podul Maria, Podul Michelangelo, pe Calea Girocului, in Piata Unirii etc.
• Dimineata, devreme, in Timisoara autoritatile dispun stergerea urmelor dezastrului din seara si noaptea precedente: se face curatenie pe strazi, se monteaza geamurile sparte; magazinele de paine si alimentarele incep sa functioneze chiar si fara usi si ferestre (in pofida faptului ca Elena Ceausescu ii ceruse lui Ion Coman: ,,Lasati-l asa, sa vada si turistii straini ce au facut vandalii”).
• Dispozitivele militare ordonate de catre generalul Stefan Gusa cu putin timp inainte sunt modificate.
• In baza ordinului generalului Constantin Nuta, fortele Ministerului de Interne constituie opt dispozitive mixte (codificate D.1-8), conduse de cadre de Militie, cu misiunea de a actiona in diferite zone ale orasului186.
Concomitent, mai actioneaza si cinci patrule mobile (in autoturisme ARO, Dacia si Lada), constituite din cadre de Militie (Z.1-5).
• Dimineata. ,,Scanteia tineretului” publica urmatorul text, elaborat de Sorin Preda, cu titlul Cateva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare, cu totul inadecvat pentru luna decembrie si situatia din Romania si susceptibil de multiple interpretari: ,,Evitati expunerea intempestiva si prelungita la soare. E de preferat sa incepeti mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – cand pe-o parte, cand pe alta. Astfel, va veti asigura un bronzaj placut si uniform pe tot corpul. Nu va avantati prea mult in larg. Oricum, in caz de pericol, nu strigati. Este inutil. Sansele ca prin apropiere sa se afle vreo persoana dispusa a va asculta sunt minime. Profitati de binefacerile razelor ultraviolete. Dupa cum se stie, ele sunt mai active intre orele 5,30 si 7,30. Se recomanda cu precadere persoanelor debile. Daca sunteti o fire sentimentala si agreati apusurile de soare, librariile de pe litoral va ofera un larg sortiment de vederi cu acest subiect. Si inca ceva – daca aceste «sfaturi» v-ar pune pe ganduri si aveti deja unele ezitari, gandindu-va sa renuntati in favoarea muntelui, inseamna ca nu iubiti in suficienta masura marea”187.
• Ora 7,30. Pe aeroportul Giarmata sosesc 41 de cercetasi (cadre si militari in termen) de la UM 01171 Buzau (Batalionul 404 al Directiei Informatii Militare), constituiti in cinci grupe, specializati in actiuni de cercetare-diversiune, care in perioada urmatoare au fost folositi astfel: la Spitalul judetean, pentru a constata starea de spirit a persoanelor care isi cautau rudele decedate, si in oras (in Piata Operei, Piata Maria, Calea Girocului, zona industriala etc.) pentru a obtine informatii despre actiunile manifestantilor. Unii dintre ei au fost trimisi sa se infiltreze in anumite intreprinderi, pentru a stabili cauzele revoltei si intentiile muncitorilor.
Nepregatiti, au fost repede deconspirati si intorsi la sediu.
• Atmosfera din Timisoara, in care ,,fortele de ordine” continua sa-si mentina dispozitivele, in timp ce in Piata Operei echipe de reporteri filmeaza, este descrisa astfel de Aurelian David Mihut: ,,Orasul arata jalnic. Vitrinele sparte ale magazinelor. Impresia de oras pustiu. In centru, la Catedrala, in fata magazinului de pantofi, se afla o autospeciala a pompierilor, avand rotile dezumflate, geamurile sparte; parca ea suferise de pe urma flacarilor. In Piata Libertatii, in fata Casei Armatei – cateva T.A.B.-uri aliniate; militarii isi aranjau echipamentul.
Chioscurile si tarabele comerciale disparusera. In locul lor se puteau vedea schele metalice si o multime de lucruri arse care, in atmosfera aceea umeda de dupa ploaie, faceau piata de nerecunoscut”188.
• Ora 8,00. La Comitetul Municipal de Partid din Timisoara are loc instruirea activului de partid (cu participarea directorilor de intreprinderi) in cadrul careia Radu Balan, Ilie Matei si Cornel Pacoste informeaza despre situatia din oras si cer ca salariatii sa se preocupe de productie, sa nu mai iasa in strada, sa infiereze actele huliganice si sa se solidarizeze cu conducerea centrala de partid si de stat.
• La Bucuresti, Nicolae Ceausescu are o noua intrevedere cu Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Emil Bobu si Iulian Vlad, inaintea plecarii in Iran. Emil Bobu il asigura ca la Timisoara situatia se afla sub control.
• Constantin Olteanu, membru al Comitetului Politic Executiv, se deplaseaza in orasul Iasi pentru a se ocupa (dupa propria marturisire) ,,de aprovizionarea populatiei, de aprovizionarea tehnico-materiala a intreprinderilor, in judetele Iasi, Vaslui, Suceava si Botosani” si a discuta ,,cu factorii de conducere ai judetelor respective si masurile indicate de Nicolae Ceausescu la teleconferinta din seara zilei de 17 decembrie, pentru asigurarea linistii si ordinii publice”189.
• Ora 8,30. Convins ca a pacificat Timisoara, Nicolae Ceausescu pleaca, in vizita oficiala in Iran, lasandu-i la conducerea tarii pe Elena Ceausescu si Manea Manescu. La aeroport, ii cere lui Vasile Milea: ,,In legatura cu stricaciunile de la Timisoara, tovarasul Milea, sa nu reparati nimic! Filmati totul si, cand ma intorc, vom da totul la Televiziune” 190.
• Ora 9,00. La Timisoara situatia incepe sa se tensioneze din nou. Chiar daca orasul se afla sub stare de asediu, manifestantii se organizeaza in grupuri masive si se indreapta spre centrul orasului, blocat de catre trupele de ,,ordine”. In unele zone se construiesc baricade. Descriind atmosfera din oras, Vasile Popovici consemneaza: ,,A doua zi, in Timisoara era ocupatie militara. Tot orasul fusese impanzit cu cordoane de soldati si cu cordoane de civili. Totusi, unul dintre semne era ca se arata intregii populatii (care mergea dintr-o parte in alta) ca pentru o perioada de timp populatia civila invinsese populatia armata”191.
• La Universitate, Cornel Pacoste se intalneste cu conducerile facultatilor; se acorda oficial vacanta studentilor.
• Generalul Ilie Ceausescu, secretarul Consiliului Politic Superior al Armatei, analizeaza la sediul Comitetului Judetean de Partid situatia din oras cu Ion Coman si cu generalul Victor Stanculescu; apoi se deplaseaza la comandamentul Diviziei 18 mecanizate, unde are o intalnire cu ofiterii.
• Concomitent, comandantii marilor unitati ale Ministerului Apararii Nationale ordona ca in situatii similare cu cele de la Timisoara sa se foloseasca forta. Semnificativ in acest sens este Dispozitia de lupta nr. 2 emisa de U.M. 01030 (divizia) de la Braila, care printre altele prevedea: ,,11. Daca urmeaza sa se intervina asupra demonstrantilor (sublinierea autorului), comandantii sa vorbeasca tare, sa someze cu foc de avertisment si, in final, sa traga la picioare (sublinierea autorului); 12. Cei care trebuie sa intervina (subunitati sau coloane) sa evite actiunile in capul coloanei de demonstranti, unde sunt de regula copii, femei (sublinierea autorului), luandu-se masuri de blocare, iar cu fortele principale si tehnice sa execute manevre din flanc si spate (sublinierea autorului; ca la razboi) de pe strazile laterale. 13. Unitatile si subunitatile de arme sa actioneze ca subunitati avand armamentul de infanterie si munitie (sublinierea autorului)”192.
• Ora 10,30. In Timisoara se instituie oficial ,,starea de necesitate”.
• Concomitent, in cadrul Departamentului Securitatii Statului se dispune aplicarea masurilor prevazute in planul ,,Orient 89”.
• Ora 12,00. Ion Coman si Ilie Matei se deplaseaza la diferite intreprinderi din Timisoara pentru a constata si verifica prezenta la lucru a muncitorilor.
• Ora 15,00. La ambasada S.U.A. din Bucuresti, ambasadorii statelor membre N.A.T.O. discuta situatia de la Timisoara.
• Elena Ceausescu cere aducerea cadavrelor revolutionarilor timisoreni la Bucuresti si incinerarea lor (,,Operatiunea Trandafirul”).
• Orele 15,30-18,00. Sfidand cordoanele militare care blocau intersectiile si circulatia, o coloana de tineri purtand steaguri tricolore, fara stema socialista, reuseste sa ajunga in fata Catedralei din Timisoara, unde se aprind lumanari in memoria victimelor din seara precedenta si se scandeaza ,,Jos Ceausescu!”, ,,Libertate, libertate!”, ,,Noi suntem poporul!”, ,,Azi in Timisoara, maine in toata tara!”. Dispozitivul de ,,aparare”193 era compus din trupe ale Armatei, Militiei si Securitatii, inclusiv din T.A.B.-uri care au ambalat motoarele pentru intimidarea manifestantilor194. Dupa ora 17,00, cand in zona a sosit generalul Mihai Chitac, pentru imprastierea manifestantilor se recurge la focuri de arma195, trase inclusiv de pe T.A.B.-uri si de catre persoane neidentificate; rezulta trei morti si cinci raniti, in conditiile in care nu s-au mai semnalat acte de vandalism. Leia Sorin este impuscat mortal pe treptele Catedralei, iar Nemtoc Vasile Marius si Mariutac Ivan langa Catedrala.
Sunt folosite si gaze lacrimogene, fara efect prea mare insa196.
• Ziua. Sosit de la Timisoara, scriitorul Petru Iliesu elaboreaza, in apartamentul lui Florin Iaru, impreuna cu acesta, cu Nicolae Prelipceanu, Denisa Comanescu si Elena Stefoi, un program intitulat Protest (care este trimis, printr-un curier diplomatic, in Vest) cu urmatorul continut: ,,1. Interventia trupelor ONU in Romania; 2. Alcatuirea unei liste cu
cei care au tras, omorand la Timisoara; 3. Declararea internationala a actiunii de la Timisoara drept crima impotriva umanitatii; 4. Declararea celei de-a doua zile de Craciun drept zi de doliu national”197.
• Ora 18,40. In Piata Eroilor din Budapesta are loc o demonstratie in cadrul careia organizatorii si vorbitorii se refera la incalcarea drepturilor omului in general si ale minoritatilor nationale din Romania si cheama la actiune impotriva conducerii romanesti de partid si de stat.
• Ora 19,15. Sosit la Spitalul Judetean din Timisoara pentru a-si recupera rudele ucise, un grup de cetateni este imprastiat de catre trupele din dispozitivul de paza cu substante lacrimogene.
• Ora 20,00. In Timisoara, manifestantii incearca din nou sa patrunda in Comitetul Judetean de Partid si Consiliul Municipal. La Fabrica de ulei sunt provocate incendii. Pe Calea Girocului, in dreptul Liceului de Chimie, un grup de 30-40 de tineri este atacat cu focuri de arma de catre militari (,,asezati spate in spate pentru a evita sa fie atacati cu sticle incendiare din blocuri”198), care trag focuri in rafale de avertizare.
• Ora 20,30. In fata Ambasadei romane de la Budapesta, mii de demonstranti scandeaza impotriva conducerii superioare de partid si de stat din Romania (,,Ceausescu trebuie sa plece!”, ,,Ti-a sosit ceasul Dracula!”, ,,Libertate si protectie pentru Tökes!”199), rostesc lozinci cu continut ,,antiromanesc si antisocialist” si cer ,,schimbarea regimului politic din Romania si libertate pentru Transilvania” – asa cum rezulta dintr-o sinteza a Directiei Informatii a Marelui Stat Major.
• Ora 22,45. Ministrul Apararii Nationale ordona generalului Iulian Topliceanu sa ia masuri pentru ,,cresterea capacitatii de lupta si pentru afluirea esaloanelor de lupta catre frontiera” si ,,sa se dea efective pentru protejarea institutiilor, cladirilor, podurilor care pot fi distruse sau incendiate de diversionisti si teroristi”. Repeta faptul ca aprobarea pentru scoaterea efectivelor o va da numai el. Comandantul Armatei 4
raporteaza ca ,,se cauta sa se faca abuz in folosirea unitatilor militare” 200.
• Noaptea. Fortele de ordine continua sa patruleze prin Timisoara si sa faca arestari.
• Reactii externe:
Regele Mihai I transmite un mesaj poporului roman prin intermediul postului de radio ,,Europa Libera”: ,,Sunt cu gandul si cu sufletul alaturi de voi! Sunt, ca si voi, ingrijorat cand aflu cruzimea cu care reactioneaza cei de la putere, atunci cand cereti doar dreptu-rile cele mai elementare. {i totusi, totodata, am si aveti mari sperante, fiindca luati cuvantul manifestand, fiindca nu va temeti, fiindca prin insasi salbaticia represiunii, intelegeti si intelegem cu totii ca le e frica de voi, celor de la putere. Manifestati pasnic, cu lozinci care sa le spuie care va sunt nazuintele! Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile!”.
Alois Mock, ministrul austriac de Externe, declara la Televiziune ca incidentele de la Timisoara pot reprezenta inceputul unei schimbari in Romania, care ar putea sa nu mai fie ,,pasnice” ca in Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, R.D.G. si Bulgaria.
• Tot in Austria, ,,Die Presse”se refera la o scrisoare a primarului Vienei, Helmut Zilk, adresata Ambasadei romane prin care se protesteaza fata de incalcarea drepturilor omului in Romania.
Margater Tutwiller, purtatoarea de cuvant a Departamentului de Stat american, precizeaza ca guvernul roman, ,,lipsit fiind de sprijinul poporului, comite o teribila eroare prin folosirea fortelor de securitate pentru a reprima o serioasa manifestare a nemultumirii populare”.
,,Associated Press” transmite din Viena, la ora 5,01: ,,Demonstratia de sambata spre duminica este considerata drept unul dintre cele mai puternice proteste antiguvernamentale din ultimii doi ani din Romania”.

Radio ,,Europa Libera”, in cadrul emisiunii ,,Actualitatea romaneasca”, comenteaza evenimentele declansate in Romania: ,,Este un inceput in tot sfarsitul! Timisoara e acum numele orasului romanesc scris si pronuntat in toate limbile pamantului. Timisorenii au iesit in strada pentru a le reaminti romanilor si opiniei publice internationale ca e nevoie si in Romania de schimbarile radicale care s-au produs in celelalte tari comuniste… Deci nu avem de-a face numai cu protestul unor personalitati de felul lui Mircea Dinescu si Doina Cornea, este vorba de o actiune de masa. Aceasta este semnificatia evenimentelor de la Timisoara” 201. Cu alt prilej, se apreciaza: ,,Revolta a fost cea mai serioasa la adresa regimului comunist de mana forte al presedintelui Nicolae Ceausescu, dupa protestul muncitorilor din orasul Brasov, din noiembrie 1987”.

Televiziunea sovietica anunta ca Agentia ungara de presa (MTI) a transmis ca la Timisoara au avut loc ciocniri intre fortele de ordine si manifestantii care incercau sa impiedice evacuarea pastorului Lászlo Tökes, ca au avut loc incidente si ca s-au scandat lozinci impotriva regimului politic si a lui Nicolae Ceausescu.
Buletinul agentiei sovietice TASS (cu circulatie restransa) mentioneaza stirile referitoare la demonstratia antiguvernamentala de la Timisoara si la ciocnirile dintre manifestanti si fortele de ordine.